Judecata e în capul omului.

De aceea zice:

Pune-ți căciula înainte și te judecă singur.

Că

Judecătorul când ț-e protivnic, cu cine o să te judeci?

Dacă va, și

Face hatârul corbului ca să învinovățească porumbu.

Și

Cine plânge înaintea judecății își pierde lacrimile.

Că, de e vinovat,

Îl întinde ca pe o opincă scurtă.

, Și

Îl poartă pe la icoane.

Sau

Îi poartă de nas pe unde îi place.

Că

Șchiopătarea oilor e bucuria lupilor.

Pentru că

Lupii totdeauna se bucură în timp de furtună.

Că

Două ouă când se tot ciocnesc, unul trebuie să se spargă.

însă

Gardul cu proptele bune

Nu cade-n timp de tartane.

Și

Cine dă din mâini nu se îneacă.

Că

Darea trece marea.

Și

Aurul deschide raiul.

Și

Sabia de aur taie mai mult decât cea de fier.

Ci

Bate-te cu săgeți de argint, de voiești să biruiești.

Că

Banul e ciocoi de uși multe,

Are trecere-n orce curte.

De aceea

Or să fii cu miere-n gură, or cu mâna-n buzunar.

Că totdeauna

Bogatul greșește și săracul cere iertăciune.

Deși

Dreptatea iese ca untdelemnul dasupra apei.

Dar

Mai bine o învoială strâmbă decât o judecată dreaptă.

Căci

Dreptul totdeauna umblă cu capul spart.

Ș-apoi

— Cine ț-a scos ochii? — Frate-meu. — D-aceea ț-a scos

așa adânc.

Povestea ăluia:

Țiganul când a ajuns împărat

întâi pe tatăl său a spânzurat.

Că

Prieteșugul judecătorului e pe genuche.

Dar însă

Corb la corb nu scoate ochii.

Și

Dacă vei să nu scârție carul, unge osia.

Că

Dacă o lingi, merge mai bine.

Cum a zis unul:

Carte nu știe, dar calcă popește.

Cum a zis altul:

Știe bine vlădica

Pe cine ia de chică.

Că

Dacă pui untdelemn în candelă îți va lumina.

Și

Când pui piemn mai mult, se face mămăliga mai mare.

Pentru că

Boul nu treieră cu gura legată.

Și

Cine slujește altarului, din altar mănâncă (Apost).

Și

Cine va să se roage sfântului duce lumânare și tămâie.

Și atunci

Olarului unde-i place, acolo pune mânușa.

Că rareori

Buturuga mică răstoarnă carul mare.

Ci mai bine

Fă-te cu dracu tovarăș până treci puntea.

Și

Zi că e laptele negru.

Decât să strigi:

Cu judecata, nu cu lopata.

Adevărat,

E știută că pricina nu ajută.

Dar

In țara orbilor cel cu un ochi este împărat.

De multe ori

Rămâi bătut, ocărât și cu banii dați.