Un timp c-unele se duce,

Câte le-a adus cu el,

Ș-alt timp altele aduce,

Osebite ș-în alt fel.

Unul vine și desface

Câte celalt a făcut

Ș-altul vine, iar preface

Din plăcut în neplăcut.

Totdeauna fiecare

E c-unelte încărcat

Și se află în lucrare

Zi și noapte ne'ncetat.

Noi dormim și el veghează

Și lucrează când ședem,

Din zi-n zi ne-nfățișază

Câte-un ce nou să vedem.

Vezi p-un tânăr în putere,

Cu cuvânt viu și cu ton,

Azi bătrân fără vedere,

Răzimat p-al său baston.

Vezi pe unul ce în lume

Era-n sărăcie stins,

Astăzi între alți cu nume,

Cu moșii și cu coprins.

Vezi pe unul ce-n mărire

Era groază celor mici,

Azi căzut din fericire,

Ocolit și de amici.

Deci dar toate sunt deșarte

Ale lumii c-un cuvânt,

Câte timpul le împarte,

Unul ș-altul pre pământ.

Lumea este ca o roată

Ce se-ntoarce tot de rost,

Fără cineva să poată

Să rămâie-n ce a fost:

Frumusețea cea mai sfântă

Nu stă-n punctul fericit,

Azi frumoasa ce se-ncântă

Mâine vezi că s-a zbârcit.

Multe lucruri trecătoare,

Griji, necazuri de nimic,

Sunt la om vătămătoare,

Frumusețea care-i stric

Astfel tu dar, prin urmare,

Câte-ți zic de nu le crezi,

Și frumsețea-ți în ce stare

Va ajunge o să vezi.