Chicago, 2 martie.
De câtva timp sunt unul din principalii acţionari ai Societăţii Novels Company; trecând prin Chicago, am vrut să vizitez atelierele societăţii noastre.
Dintre toate produsele tipărite oferite publicului, romanul este cel mai căutat şi asigură cele mai mari vânzări; aşa a încolţit în mintea unuia dintre tinerii mei prieteni ideea de a face din acesta o adevărată industrie, care să ofere consumatorilor, în cantităţi mari, un material standard.
Imaginaţia pusă în slujba nevoii de evadare: aceasta este deviza societăţii Novels Company Limited. Romanul, ajuns obiect de consum zilnic şi, pentru mulţi, de primă necesitate, nu putea fi lăsat pe mâna iniţiativei particulare, a vechii producţii individuale şi artizanale.
Aşezarea în care se realizează fabricaţia romanelor în serie este amplasată pe malurile lacului Erie; ea se compune din mai multe clădiri, răspândite într-o grădină, fiecare servind diferitelor secţii. Diviziunea muncii este riguros aplicată şi ea constituie secretul producţiei industriale de serie.
Într-una din clădiri lucrează specialiştii în peisaje câmpeneşti şi decoruri urbane, în alta îşi desfăşoară activitatea cei ce pregătesc descrierile de interioare, de la tavernele destinate negrilor până la castelele miliardarilor, într-o a treia sunt adunaţi creatorii de tipuri feminine din toate clasele şi de toate genurile: aventuriere din clasa de mijloc, fecioare bogate şi îndrăgostite, neveste ce-si înşală soţii, ţărănci din vest, mulatre criminale şi prostituate fatale, în clădirea vecină se fabrică protagoniştii de sex opus: gangsteri, cow-boys, oameni politici, dansatori profesionişti, cuceritori de salon, proxeneţi. Urmează apoi clădirea în care se inventează noi forme de crimă şi de intrigi tenebroase; o alta adăposteşte pe specialiştii în erotică, în perversiuni şi inversiuni sexuale, asistaţi de psihanalişti şi prostituate la pensie. Există, bineînţeles, o bibliotecă cu romane din toate timpurile şi din toate ţările, foarte utilă pentru imitaţii şi plagiate, unde un lingvist, ataşat sectei de dicţionare, furnizează debutanţilor şi celor fără experienţă termenii folosiţii în vocabularul tehnic, cuvintele utilizate în slang şi în argot.
În centrul grădinii se află clădirea direcţiei centrale, unde un grup de corectori bine plătiţi, asamblează, din fragmentele furnizate de diferitele secţii, romanele bine ajustate, după modelele preferate de marele public.
Directorul general, un bătrân romancier, altădată foarte popular în Statele Unite, mi-a spus că din raţiuni economice, în acest moment producţia este orientată către două tipuri de romane: Romanul Venerian (cu doze bine calculate de pornografie) şi Romanul Criminal, cu cele două subcategorii ale sale: cele în care triumfă criminalii şi cele în care înving poliţiştii. Romanul Sentimental şi Romanul Psihologic sunt în mare scădere pe piaţă, la fel ca Romanul Istoric şi cel Social.
— Producţia noastră medie, spunea directorul, este de aproximativ două sute de romane pe lună, dar sperăm să o mărim în anul viitor. Numărul celor folosiţi la fabricarea lor este de aproape cinci sute, în cea mai mare parte tineri doctori ai diferitelor universităţi, jurnalişti bătrâni şi scriitori fără succes. Nu lipsesc femeile, care se dovedesc pline de zel şi neobosite. Avem, bineînţeles, o imprimerie imensă, cu maşinile cele mai moderne şi un oficiu comercial care, prin agenţii şi reprezentanţii săi, răspândesc romanele noastre până în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Produsele noastre standardizate au cucerit milioane de cititori, fiindcă ele corespund gustului clasei de mijloc. Tirajele noastre, adunate, se ridică la câteva milioane de exemplare; succesul nostru este imens şi sigur; întreprinderea începe să aducă profituri. La viitoarea adunare a acţionarilor, vom putea propune ca dividentele să fie de doisprezece la sută.
Am părăsit Societatea foarte satisfăcut; afacerea merge cum nu se poate mai bine; mă bucur că dolarii mei au fost bine plasaţi.