VIZITĂ LA LIN-YUTANG (sau: DESPRE PERICOLUL GALBEN)

Cambrige (Mass), 29 octombrie în sfârşit am ajuns să-l cunosc personal pe Lin-Yutang; este chinezul cel mai inteligent pe care l-am întâlnit vreodată. Am citit cu un viu interes unele din operele sale şi vroiam să aflu ultimile sale păreri despre ţara sa.

Lin-Yutang este un om deschis şi cordial, în purtarea sa nu găseşti nimic pedant sau ceva care să scoată în evidenţă profesorul sau diplomatul; surâde adesea, chiar când discută lucruri serioase. A răspuns cu bunăvoinţă cererii mele lăsând de-o parte obişnuitele precauţii şi preambuluri.

— Poporul chinez, mi-a spus el, este cel mai periculos popor din lume; din acest motiv este destinat să stăpânească pământul. Timp de secole şi secole a rămas închis între frontierele imensului său imperiu, crezând că restul lumii nu are nici un fel de importanţă. Dar europenii şi mai târziu japonezii, i-au deschis ochii, urechile şi mintea. Au vrut să ne scoată cu forţa din această izolare; ei vor plăti scump lăcomia şi curiozitatea de care au dat dovadă. De un secol încoace chinezii aşteaptă să se răzbune şi se vor răzbuna.

Revolta Boxerilor din 1900 a fost o primă tentativă, rău condusă şi ratată. Dar poporul chinez este şiret şi răbdător; el a luat o altă cale. În 1910, s-a convertit la democraţie republicană, în 1948, la comunism, în realitate chinezii nu sunt nici conservatorii, nici democraţi, nici comunişti. Ei sunt pur şi simplu chinezi, adică o specie umană aparte, care vrea să trăiască şi să supravieţuiască, care se înmulţeşte şi se răspândeşte în întreaga lume, mai mult din necesitate biologică decât ca urmare a unei ideologii politice.

Poporul chinez este nemuritor, el este mereu egal cu sine, indiferent de cine îi sunt stăpânii. Nici tătarii, nici japonezii, nici americanii şi nici ruşii nu au reuşit să-l schimbe; el puiază şi se întinde ca o imensă colonie de polipi, îndărătnică, greoaie, pe care nici o putere străină n-o poate ştirbi.

Invaziile nu l-au făcut să se supună, războaiele pierdute nu l-au învins, foametea nu l-a decimat, epidemiile nu l-au slăbit, opiumul nu l-a abrutizat, revoluţiile nu l-au zdruncinat. Nici un alt popor nu poate spera să-l supună sau să-i restrângă întinderea. Este un popor abil şi crud, un popor de negustori şi de escroci, de tâlhari şi de călăi, care ştie să-si atingă scopul fie prin înşelăciune, fie prin brutalitate. De aceea el va deveni stăpânul lumii, pentru că celelalte popoare sunt mai naive şi mai bune decât el. Îi va trebui timp pentru asta, dar viitorul îi aparţine.

Când acum cincizeci de ani, împăratul Wilhem al II-lea, prevestea „Pericolul Galben”, asta s-a dovedit a fi cea mai genială idee pe care a avut-o în întreaga sa viaţă. La acea vreme, această pasăre imperială rău prevestitoare a fost luată în derâdere; dar istoria se pregăteşte să-i dea dreptate.

Chinezii au început să-si trimită avangărzi în toate ţările lumii: în Malaezia, în Indonezia, în aproape toate ţările Asiei. Există cartiere chinezeşti în Sân Fransisco şi în New York, la Londra şi la Paris. După primul război mondial, au apărut chinezi nomazi pe străzile Berlinului şi ale Romei, la Madrid şi la Cairo, sub pretext că vând perle false. Nu erau de fapt decât primii mesageri ai marii invazii.

Chinezii s-au servit de republica lui Sun Yat-Sen pentru a scăpa de paraziţii vechiului imperiu Manchou; s-au servit de bolşevism pentru a-i înlătura pe paraziţii republicii burgheze; se vor elibera, mai devreme sau mai târziu, de paraziţii comunismului, sub un alt drapel care le va conveni… Este un popor fără scrupule care se serveşte de idei, dar care refuză să se supună lor: vă spun, cu timpul, pământul le va aparţine.

Pentru imensa masă a chinezilor, esenţialul este să zămislească copii şi să aibă destul orez pentru a-i hrăni; tot restul este fantezie, deghizare, pretext. Ţara lor e mare dar săracă; astfel vor fi împinşi puţin câte puţin să ocupe alte ţări. Tibetul, Coreea, Indochina, peninsula Malacca vor constitui primele înghiţituri. Dar pofta vine mâncând. Din momentul în care vor dispune de cantităţi suficiente de arme moderne, nimeni nu va putea opri cele 500 de milioane de flămânzi, şireţi şi cruzi; nici chiar cele 200 de milioane de slavi. Altădată, în Evul Mediu, mongolii au cucerit Rusia şi au ajuns până la frontierele Italiei; în noul Ev-Mediu care se pregăteşte, ei vor inunda toată Europa; America va reuşi să scape, dar nu pentru totdeauna. „Pericolul Galben” va deveni în câteva generaţii „Imperiul Galben”.

Voi occidentalii consideraţi că galbenul este culoarea invidiei şi a urii: galbenii nu pot suporta ideea că ar exista rase superioare rasei lor; ei le vor supune. Dominaţia lor nu va fi blândă şi nici uşor de suportat; din păcate, Imperiul Soarelui Răsare va deveni într-o zi, oricât de îndepărtată ar fi această zi, Imperiul în care Soarele nu răsare şi nu se culcă niciodată.

— Vorbiţi serios? L-am întrebat pe Lin-Yutang.

— Nimic nu poate fi mai serios, Mr. Gog, îmi răspunse genialul chinez, apoi izbucni în hohote de râs, atât de vesele şi de nestăvilite încât m-a înfricoşat. N-a mai putut spune o singură vorbă; când am plecat, el râdea încă.