VIZITĂ LA MOLOTOV.

Washington, 12 noiembrie.

Nu mi s-a întâmplat niciodată, când am vrut să întâlnesc personalităţi celebre, să întâmpin atâtea dificultăţi, atâtea obiecţii ca în ziua când am vrut să vorbesc cu Molotov, aflat în trecere, în Statele Unite.

Puternicul vicar al lui Stalin a refuzat câteva zile să-mi acorde o întrevedere; a trebuit să mă adresez unui şef comunist foarte influent, căruia altădată i-am fost prieten, pentru a obţine consimţământul lui Molotov să rnă primească şi doar pentru câteva minute.

Conversaţia s-a desfăşurat seara târziu, în hotelul ocupat de Comisarul poporului pentru afaceri externe. Iată, în rezumat, ce mi-a spus:

— Frica de comunism care domneşte în Statele Unite şi în într-o bună parte a Europei este foarte stranie, ca să nu folosesc un termen mai brutal.

Guvernele d-voastră, dintr-o necesitate firească, sunt în curs să pregătească o reţea de control, de restricţii, de planuri economice, de amestec al instituţiilor şi a statului, care au ca finalitate să generalizeze regimuri de tip colectivist şi conformist, deloc diferite de acest comunism de care vă este atât de teamă. Nu puteţi face altfel, dată fiind complexitatea şi exigenţele vieţii moderne, care cer intervenţia statului, continuă şi progresivă, în toate domeniile activităţii oamenilor. Guvernele d-voastră continuă să se servească de noţiunile vechi de liberalism şi democraţie, dar realităţile zilnice le obligă să imite, chiar dacă gradat şi camuflat, sistemul socialist. Este de-a dreptul ridicol din partea d-voastră să vorbiţi despre pericolul comunismului, în timp ce, cu propriile mâini construiţi regimuri mereu mai asemănătoare, în fond, cu regimul comunist.

Este o fatalitate istorică de la care nici o ţară modernă nu se poate sustrage. Vor fi suficiente, peste puţin timp, câteva retuşări, câteva schimbări de structură şi de nomenclatură pentru ca ţările d-voastră să devină surorile mai tinere ale ţărilor comuniste.

Acum, în Occident, întreaga politică este dirijată spre economie, în ultimul secol se vorbea încă de principii, de idei, de valori şi idealuri naţionale; astăzi conducătorii d-voastră nu mai vorbesc decât de probleme financiare, de tarife şi de salarii, de reforme agrare, de sindicate şi de greve, de exporturi şi de pieţe, de naţionalizarea industriilor, de producţie şi de folosirea mâinii de lucru etc…

Ei se declară adversari ai marxismului, dar demonstrează pe zi ce trece că s-au convertit, în practică, unei doctrine pe de-a întregul marxistă: cea a materialismului istoric. Deci, chiar sub raport ideologic, d-voastră sunteţi pregătiţi pentru comunism.

Tocmai din acest motiv Rusia nu va avea nevoie de război pentru a construi comunismul mondial, înainte de orice marele Stalin nu este un romantic, un visător, un impulsiv, aşa cum au fost Mussolini, Hitler şi Trotsky; lui nu-i plac aventurile costisitoare şi periculoase. Este un asiatic cu bun simţ, care cunoaşte preţioasa, dar dificila, valoare a răbdării. El e convins că doctrina marxistă reprezintă adevărul; el aşteaptă fără grabă ca forţele interne ale economiei capitaliste să-si desăvârşească opera; pentru asta el nu are nevoie să-si angajeze propriul popor într-o vărsare de sânge. El ştie bine cum va evolua lumea: regimul capitalist, prin însăşi legile sale interne de dezvoltare, trebuie să ajungă mai devreme sau mai târziu la o criză fără ieşire: şomaj în creştere, dezechilibru între producţie şi puterea de cumpărare, nemulţumiri şi dezordine, dorinţa unei schimbări, în plus, Stalin ştie că el poate conta, în toate ţările duşmane, pe un număr din ce în ce mai mare de aliaţi voluntari, entuziaşti, pentru care nu trebuie să cheltuie aproape nimic, în timp ce ţările capitaliste nu pot conta pe nici un aliat serios în ţările comuniste.

Toate aceste raţiuni fac neverosimilă posibilitatea unui război de cucerire dorit de republicile sovietice, pe când triumful comunismului mondial devine mult mai probabil, dacă nu sigur.

Acestea sunt adevărurile elementare pe care Occidentul ar fi trebuit să le înţeleagă, dacă nu ar fi îndobitocit de o frazeologie demodată şi de temeri nejustificate.

Şi, cu o uşoară mişcare a capului ce voia să ţină loc de salut, Molotov părăsi încăperea.