HÎRTIA.

Lipsca, 15 septembrie.

VIZITÎND ASTĂZI o expoziţie a presei, mi-am dat seama că toată civilizaţia – cel puţin în elementele sale cele mai delicate şi mai esenţiale – este încredinţată materiei celei mai fragile care există: hârtia.

Mă gândesc că tot capitalul lumii constă din miliarde de bancnote, din cambii şi din bilete, care nu sunt altceva decât benzi de hârtie. Mă gândesc că toată proprietatea industrială a continentelor constă în miliarde de acţiuni, certificate şi obligaţiuni: bucăţi de hârtie. Birourile avocaţilor şi notarilor sunt pline de documente şi de contracte, de care atârnă viaţa a milioane şi milioane de oameni – şi care nu sunt altceva decât hârtie murdară. Registrele de stare civilă din comune, arhivele ministerelor şi ale statelor: maldăre de hârtie îngălbenită. Bibliotecile publice şi particulare: grămezi de foi tipărite.

În birourile publice, în armată, în şcoli, în academii, în parlamente, totul merge cu ajutorul bucăţilor de hârtie: circulare, bonuri, voturi, proiecte de legi, scrisori, rapoarte – hârtie scrisă cu mâna, hârtie scrisă la maşină, hârtie tipărită. Ziarele ca şi water-closets-ele consumă în fiecare an tone de hârtie.

Materia primă a vieţii moderne nu e fierul, nici petrolul, nici cărbunele, nici cauciucul – ci hârtia. În fiecare zi păduri întregi cad sub secure, ca să furnizeze în cantităţi enorme o substanţă care n-are nici durata, nici tăria lemnului. Dacă fabricile de hârtie s-ar închide, civilizaţia ar fi paralizată.

În vremea veche, monedele erau de metal, documentele erau scrise pe pergament sau de-a dreptul săpate în marmură şi în bronz iar cărţile asirienilor şi babilonienilor scrise pe cărămizi. Azi, nimic rezistent şi durabil: unei paste de lemn şi de clei, substanţe distructibile, se încredinţează bunurile şi drepturile oamenilor, tezaurele ştiinţei şi artei. Umezeala, focul, viermii, furnicile, şoareci pot să ruineze şi să distrugă aceasta masa enormă de hârtie pe care se sprijină tot ce avem mai scump pe lume.

Simbol al unei civilizaţii care se ştie trecătoare sau imbecilitate nepăsătoare?