ŢARI LA LICITAŢIE.

New York, 1 ianuarie.

ASEARĂ am băut prea mult şi astă noapte am avut un vis dintre cele mai ciudate.

Mi se părea că mă aflu sub o cupolă imensă, construită din fier şi din sticlă, care se sprijinea pe pământ fără coloane sau stâlpi, ca o sferă uriaşă tăiată la ecuator.

Pardoseala nu era nici de lemn, nici de ciment, ci un fel de noroi bătătorit şi din loc în loc încă umed. În mijloc se ridica un fel de scenă, acoperită de afişe cu litere aurite. Un om mărunţel, aproape un pitic, îmbrăcat cu o redingotă roşie, se plimba în sus şi în jos pe scenă, cu un ciocan într-o mână şi cu un clopot în alta. Împrejurul scenei, câteva zeci de persoane, aproape toate femei şi aceste femei, aproape toate bătrâne, încovoiate şi îmbrăcate în doliu.

Din discuţiile vecinilor mei – deşi vorbeau încet – înţelesei că era vorba de o licitaţie. Crainicul stacojiu striga sunând din clopot şi învârtind ciocanul, dar cuvintele lui erau nedesluşite, din cauza ecoului pe care-l reda enorma boltă de cristal.

Deodată se făcu mai multă linişte – sau mă obişnuii eu mai bine cu zgomotul – şi discursul piticului ajunse până la mine.

— Lotul numărul 32. Se vinde Regatul Persiei celui care va da mai mult. Suprafaţa: două milioane de kilometri pătraţi. Minunate oraşe de artă şi de comerţ; porturi la oceanul Indian şi la Marea Caspică. Ţara produce din belşug petrol, fructe, covoare, opium, poeţi şi dansatoare. 560 de kilometri de cale ferată. Preţul cu care începe licitaţia: patruzeci şi şapte de miliarde!

Nimeni nu ridică mâna, nimeni nu făcu nici o ofertă. Crainicul aşteptă puţin, cu ciocanul ridicat, apoi sună clopotul şi reîncepu.

— Lotul numărul 33. Se vinde, celui care dă mai mult, Republica Liberia. Aproape o sută de mii de kilometri pătraţi de suprafaţă; două milioane de locuitori. Ţară exportatoare de produse tropicale şi care se poate dezvolta. Belşug de cafea, de cauciuc, de fildeş, de nuci şi untdelemn de palmier. Preţul iniţial al licitaţiei: patru mii şase sute milioane.

Două bătrâne se consultară încet, dar apoi clătinară din cap şi plecară ochii. Nimeni nu dădu nici un semn că ar vrea să-si însuşească Republica Liberia. Crainicul reîncepu să strige după acelaşi ritual:

— Lotul numărul 34. Atenţie! Important! Se vinde, celui care dă mai mult, Uniunea Republicilor Sovietice, cu toate teritoriile şi dependenţele lor din Europa şi din Asia. Ţară nesfârşită, resurse nesecate. Mai mult de douăzeci de milioane de kilometri pătraţi, locuite de o sută patruzeci de milioane de oameni. Ocazie măreaţă, perspective de exploatare pentru capitaliştii din toate ţările. Pământ roditor, subsol foarte bogat. Grâu şi cherestea cu preţ mic; petrol, antracit, fier, aramă, platină, pietre preţioase câte vreţi. Ocazie unică pentru investiţii şi speculaţii. Posibilităţi de plată în rate. Preţ de bază: nouă sute şaptezeci şi trei miliarde!

Ca de obicei, niciunul nu se mişcă. Piticul îmbrăcat în roşu părea foarte tulburat.

— Nouă sute şaptezeci şi trei miliarde! Continuă să urle. E un chilipir. Afacere sigură. Statisticile oficiale la dispoziţia cumpărătorilor. Uşurinţe de plată. Nouă sute miliarde! Totul se cuprinde în acest preţ: sol şi subsol, oraşe şi căi ferate, porturi şi uzine, păduri şi lacuri, bărbaţi şi femei! Numai cu petrolul recâştigaţi în zece ani capitalul angajat. Ocazie minunată, care nu se va mai prezenta niciodată. Curaj, domnilor: numai nouă sute miliarde! Ultimul preţ definitiv: opt sute cincizeci.

Un tânăr gras, care se afla lângă mine, era ispitit în mod evident. Îl văzui urcându-se pe scenă şi vorbind la urechea crainicului. Dar coborî aproape imediat.

— Prea încăpăţânat, zise el. Pentru şase sute cincizeci şi chiar pentru şapte sute, aş fi făcut afacerea.

Strigătorul suna clopotul şi anunţa un nou lot:

— Lotul numărul 35. Republica Nicaragua. 156.000 kilometri pătraţi; 650.000 de locuitori. Ţară mică, dar de mare viitor. Produce şi exportă mari cantităţi de zahăr, cafea, cherestea, nuci de cocos, piei şi aur. Preţ de licitaţie: şapte mii două sute milioane.

Nu reuşeam să mă desprind de acolo, deşi făceam absolut ca şi ceilalţi, adică nu cumpăram nimic. Mi se păru că licitaţia continuă ore de-a rândul, fără întrerupere.

Bătrânele în doliu se învârteau perechi în jurul scenei, ascultau cu atenţie cifrele anunţate de crainic şi le comentau zâmbind.

Bărbaţii erau mai puţin calmi, dar niciunul nu îndrăznea să ridice mâna. Numai unul, care semăna cu un negustor de boi, se hotărî, către sfârşit, să cumpere republica Andorra, cu patru milioane şi jumătate.

— Îmi va servi pentru vânătoare, spuse el bătrânei care se afla lângă ei, ca spre a se scuza.

Crainicul pusese jos ciocanul şi-si ştergea fruntea cu o batistă roşie, mare cât un şervet. Părea extenuat, dar gata să continue până ce atlasul pământului va ajunge la ultima pagină. Sună mai tare din clopot, pentru un nou lot, dar din fericire mă deşteptai din acest vis monoton şi absurd.