E-atâta ceaţă, beznă grea,

Un ceas devreme-al firii,

Că-n cer se-agaţă stea de stea

Şi număr par a nu avea

Şi-ntreg pământul de-ar putea,

Tot Paştele l-ar dormita

        Pe filele Psaltirii.

E încă ceaţă, beznă grea

Şi-aşa-i devreme-n lume,

Că piaţă-n neagra ei giubea

O veşnicie ţi-ar părea

Şi un mileniu va dura

        Pân' se va face mâine.

Pământul încă-i gol, sărman

Şi n-are-n ce să iasă

Să tragă clopotele-avan

Spre slava-ntunecoasă.

Din Joia Mare începând

Până-n Sâmbăta Mare,

Se zbate apa. – n mal săpând,

Vuieşte-n rotocoale.