La curtea cu jurați

În fiecare dintre noi,

În cel mai bun și mai senin,

Ca drojdia în orice vin

E un amestec de noroi!

Când vasul șade neclintit

E vinul clar și-l bei voios,

Uitând că drojdia stă jos.

La fel e omul fericit.

Dar câți nenorociți nu cad

Fărde voința lor în crime;

Spăimântătoarele victime

A căror viață e un iad!

Ei sunt ca vinul turburat;

E viața lor cea zbuciumată,

E drojdia întărâtată

Care te-mpinge la păcat.

Piatra-N., 1904

Share on Twitter Share on Facebook