Astă-seară simt în mine

Clocotind trecutul mort:

Lacrimi, visuri, tot amarul

Ce în gând și-n suflet port.

Astă-seară moartea rece

Mi-e atâta de aproape...

Ca și lacrima ce-mi trece

Arzătoare printre pleoape.

Obosit de râsul farsei

Și scârbit de plânsul dramei,

Văd cum alb, din întuneric,

Se desprinde chipul mamei.

Numai ea pricepe zborul

Sufletului meu, ce strâns-a

Într-o lacrimă tot dorul

De-a fi iarăși lângă dânsa,

Și de ce iert, în tăcere,

Anul stins care mă-ndreaptă

Și spre noaptea ce mă cere,

Și spre mama ce așteaptă...