Argument la ediţie
La întrebarea în ce constă subconştientul, cum îl delimităm, răspunsurile psihanaliştilor au fost totdea-una evazive. Chiar Jung, contemporan cu noi, afirma nu demult: „Nu ştim, întrucât îi resimţim doar efec-tele”.
Profitând de această libertate în reprezentarea conceptului, Cezar Petrescu este tentat să-l figureze cu o anume constanţă printr-o manifestare ancestral-malefică, destructivă, ostilă raţiunii. De aceea, când îşi imaginează eroii în confruntare cu el, îi condamnă invariabil la eşuare. Predilecţia sa pentru psihologia „învinşilor” (achiziţie retorică sămănătoristă) cunoaşte, prin urmare, şi o etapă de revitalizare psihanalitică.
Pun în valoare această preocupare tematică două extinse naraţiuni, a căror originalitate impune în contextul prozei autohtone şi face o bună impresie în context mai larg, european. Este vorba de nuvela Somnul (1927) şi romanul Simfonia fantastică (1929), ambele uitate în ediţii interbelice, lipsite de circulaţie. Le reedităm astăzi în cadrul acestui volum, atrăgând aten-ţia asupra înrudirii şi complementarităţii lor compoziţionale.
*
Transcrierea textelor urmează în genere criteriile filologice după care ne-am condus în ediţia critică inaugurată în 1985 la Editura Minerva (Opere, I, colecţia „Scriitori români”). Sunt respectate, deci, atât normele ortografice în vigoare, cât şi particularităţile de limbă ale scriitorului.
Se operează în textul de bază următoarele modificări:
— E la început de silabă > ie: bănueli, creer, de-aevea, epure, eri, ertare, eşi, fernee, flueră, greer, îndoeli, nădăjduesc, nevoe, noembrie, orândueşte, stărue, şuerătoare, trăesc, vuet etc. > bănuieli, creier, de-aievea, iepure, ieri, iertare, ieşi, femeie, fluieră, greier, îndoieli, nădăjduiesc, nevoie, noiembrie, orânduieşte, stăruie, şuierătoare, trăiesc, vuiet etc.;
— O din hiatul u-a a fost suprimat; trotuoar > trotuar etc.;
— S intervocalic sau precedând consoanele h, d, g, v, şi l, r, m, n > z: aplause, aterisând, desagreabil, desaprobare, entusiasm, explosia, filosof, musicală, presenţa, (să se) presinte, reservate etc. > aplauze, aterizând, dezagreabil, dezaprobare, entuziasm, explozia, filosof, muzicală, prezenţa, (să se) prezinte, rezervate etc; isbea, sbârcituri, sbor, desbrace, isbucnea, neisbutit etc. > izbea, zbârcituri, zbor, dezbrace, izbucnea, neizbutit etc.; ghiosdanul, pusderii, sdravăn, sdrobească etc. > ghiozdanul, puzderii, zdravăn, zdrobească etc.; sgâlţina, sgâria, sgomotoasă, disgraţie, sgură, desgustător etc. > zgâlţina, zgâria, zgomotoasă, dizgraţie, zgură, dezgustător etc.; desveţe, desvinovăţească etc. > dezveţe, dezvinovăţească etc.; deslănţuit, deslegare etc. > dezlănţuit, dezlegare etc.; desrădăcina etc. > dezrădăcina etc.; catapiteasmă, pismă, desmăţ, besmetic, desmorţit etc. > catapiteazmă, pizmă, dezmăţ, bezmetic, dezmorţit etc.; besnele, obrasnic, busna > beznele, obraznic, buzna etc.;
— Ş final în cuvintele: acelaş, iarăş, totuş > şi: acelaşi, iarăşi, totuşi.
— U final a fost suprimat: briciu, căpătâiu, cotoiu, mehenghiu, obiceiu, ochiu, scaiu, stângaciu, strigoiu, temeiu, tramvaiu, uleiu, unchiu, vechiu, vioiu, (eu) voiu etc. > brici, căpătâi, cotoi, mehenghi, obicei, ochi, scai, stângaci, strigoi, temei, tramvai, ulei, unchi, vechi, vioi, (eu) voi etc.;
— Ea precedat de i > a: vieaţa > viaţa etc.;
— Ia în forme ca: aceia, ceia ce, ideia etc. Sau ca sufix de imperfect al verbelor de conjugarea a IV-a, auzia, vorbiaţi > ea: de aceea, ceea ce, ideea etc.; auzea, vorbeaţi etc.;
— Ia, ie urmând grupurilor consonantice ch, gh > ea şi respectiv e: chiamă, întortochiată, ochiade etc.; ghiaţă, ghiară, veghiată etc. > cheamă, întortocheată, ocheade etc.; gheaţă, gheară, vegheată etc.;
— Cs şi sc în forme ca: clacsoane, escursia etc. > x: claxoane, excursia etc.;
— Forme ca: avertisiment, bacnota, creiat, creiază, dinpotrivă, inhuman, intrepid, înpietreşte, prestigitator, sensuală, în genere rare şi concurate de alternativele corecte, au fost transcrise literar: avertisment, bancnota, creat, creează, dimpotrivă, inuman, intreprid, împietreşte, prestidigitator, senzuală;
— Noui, pluralul masculin al adjectivului nou > noi.
Se menţin:
— Ă final în alternanţă cu e final: tusa/tuse etc.;
— E final în alternanţă cu ă final: cămaşe/cămaşă, cenuşe/cenuşă, înăbuşe/înăbuşă, tovarăşe/tovarăşă, ucigaşe/ucigaşă etc.;
— Î iniţial în alternanţă cu i: înaugura/inaugura, întitula/intitula etc.;
— Ea în alternanţă cu a în radicalul verbelor aşează, înşeală (aşază, înşală);
— Ea final în alternanţă cu a final: ţigarea/ţigara etc.;
— Ce, ci în alternanţă cu ş: cearceaf/cearşaf etc.;
— Atec, sufixul unor adjective masculine, în alternantă cu atic: îndemânatec/îndemânatic, sălbatec/săl-batic, singuratec/siguratic etc.;
— Genitiv-dativul feminin singular articulat în ei alternat cu cel în ii: doicei/doicii, fericirei/fericirii, gurei/gurii, întregei/întregii, închipuirei/închipuirii, lumei/lumii, luminei/luminii, mâinei/mâinii, nopţei/nopţii, oglinzei/oglinzii, pâinei/pâinii, primăverei/primăverii etc.;
— Pluralul feminin în e alternat cu cel în i: mâinele/mâinile etc.;
— Sunt în alternanţă cu sunt;
— Cari în alternanţă cu care;
— Dublete lexicale particularizante pentru limba scriitorului sau a momentului: a adăuga/adăoga, a se agăţa/acăţa, batjocură/batjocoră, citit/cetit, duminică/duminecă, fals/falş, februarie/fevruarie, întuneric/întunerec, jilţ/jâlţ, lacrimi/lacrămi, sens/senz, sprâncene/sprincene, străin, străinătate/strein, streinătate, stomac/stomah, sub/subt, tulburat/turburat, tuturor/tutulor, şiroind/şuroind, veşmânt/vestmânt etc.;
— Forme lexicale dialectale, populare sau arhaice, pentru care scriitorul manifestă o vizibilă preferinţă: bâlbâit, corvată, devinaţiune, exploadeze, gemăt, granată, hirurgie, încăpăţinare, (să se) lapede, mahinaţiuni, mesuţă, mohorală, mosafiri, mustră (pentru mostră), panegeric, prezintare, trăs şi trăsuri (pentru trăsături), vacanţie, zgâlţina etc.
Neologismele au fost, în genere, conservate fie în forme invariante (circomflex, higienă, ecvaţii, incoherente, menu, stylo etc.), fie în alternanţă cu formele limbii literare: birou/biurou, completează/complectează, fundă/funtă, hotel/otel, peisaj/peisagiu, vilegiatură/viligiatură etc.
Numele proprii, de persoane şi geografice, au fost transcrise în acord cu ortografia curentă: Mosjuckin > Mosjoukine; Tchad > Ciad etc.
Pentru marcarea dialogului interior, în locul liniei de dialog, au fost preferate ghilimelele.
Greşelile tipografice şi dezacordurile au fost cori-jate tacit, îndeosebi cu sprijinul celorlalte ediţii menţionate în Notele finale. Când greşeala a fost perpetuată în cel puţin două variante, s-a apelat şi la o notă de subsol.
M. D.
