Scena 12 

ACEIAȘI, GEORGICA, apoi 
RADU, apoi 
COANA SOFICA, 
CONSTANTIN și 
OLGUȚA 

GEORGICĂ: A venit! 
CONU GRIGORE: Cine? Popa? 
GEORGICĂ: Ce popă, tată? Nenea Răducu. 
CONU GRIGORE: A, Răducu! Bravo! (Intră 
RADU.) Bine ai venit pe la noi, flăcăule! 
RADU: Bună seara, bine v-am găsit! Sărutăm dreapta, părinte. 
CONU GRIGORE: Cu ce treburi pe la noi, Răducule? 

(
COANA SOFICA intră.) 

RADU: Sărut mâna, coană Sofica! 
COANA SOFICA: Bine-ai venit, Răducule! Hai, Olguțo maică. Ce mai face coana Măria, conu Zamfir? 
RADU: Cu bătrânețele. 

(Intră 
IONICĂ, 
RADU îi face o salutare amicală cu mâna — se vede că s-au întâlnit înainte.) 

COANA SOFICA: A, tu vii de la Galați? Dar 
OLGUȚA nu vine? 
OLGUȚA! 
RADU: Nu, eu viu de la Minjina. 
CONSTANTIN: Sărut mâna, conașu Răducu... Bine-ați venit pe la noi! 
RADU: Bună seara, 
CONSTANTINe. 
COANA SOFICA: Ia stai jos colea. 
CONU GRIGORE: Un păhărel de vin, și spune ce vânt te-a adus pe la noi. 

(Intră 
OLGUȚA.) 

RADU: Să trăiești, 
OLGUȚA! (
OLGUȚA dă mâna dar nu-i răspunde.) Apoi ce vânt să m-aducș. M-a chemat mătușa Tudora la Minjina să fac un pic de rânduială. Ea stă cam prost cu sănătatea și... 
COANA SOFICA: Vai de mine, dar ce are? 
RADU: Bătrânețe, slăbiciune, și acu focul treierului. Sa mai întâmplat să se strice azi un val la o mașină din arie de deasupra Gerului si-am venit să chem pe neamțul ăsta, că pe-acolo nu-i nici un mecanic. Era unul ! Cudalbi, dar cică-i plecat la Bujor. 
CONU GRIGORE: Ia uite ce flăcău voinic s-a făcut din țâncușorul cela. Eh! Doamne, cum trece vremea! Vezi, mă popă, că avea dreptate 
GEORGICĂ. 
GEORGICĂ: Învingător la puncte! 
COANA SOFICA: Olguțo, să-i pregătim odaia mare. 
RADU: Nu vă osteniți zadarnic, că eu nu răm ân. Trebuie să plec înapoi. 
CONU GRIGORE: Nunu te uita la mofturile lui... Fugi de aici! Pregătește odaia. 
PĂRINTELE ILIE: Lasă, nu-i mai pregăti nimic, că doarme și la mine! 
CONU GRIGORE: Ia scutește-mă, popă! Că purici ca ai tăi se găsesc și pe-aici. 
PĂRINTELE ILIE: Ferească Dumnezeu! La mine-s cât bobul de grâu și s-or flămânzi. 
COANA SOFICA: Vai de mine. D-apoi așa vă lăudați? 
PĂRINTELE ILIE: La omul cu treabă puricele îi ca deșteptătorul. Nu-i așa Răducule? 
RADU: Nu știu, că eu dorm ca lemnul. 
PĂRINTELE ILIE: Bun! Dac la mine puricii trezesc și scândurile patului! 
COANA SOFICA: Ia acum haideți în casă. Eu n-am pus masa afară că bate un pic de vânt și cam aduce țînțari de la baltă. 
PĂRINTELE ILIE: Auzi, Răducule? Țânțari de la baltă. Îți mai aduci tu aminte? 
RADU: Mi-i toată copilăria aici... Și nu se uită așa de ușor. 
GEORGICĂ: Hai, nene Răducule... 
CONU GRIGORE: Hai, flăcăule! 
RADU: Bicicleta unde-i? 
GEORGICĂ: Aici! 
CONU GRIGORE: Stă bine, n-ai grijă. 
RADU: Știu, dar e un ventil stricat și vreau să-l schimb. 
CONU GRIGORE: Ai destulă vreme după-masă. 
RADU: Nu se poate. Trebuie să-l schimb acuma și să umflu roata la loc, ca să-i fac o probă. Altfel mă pomenesc că se dezumflă pe drum. Vin imediat. 
GEORGICĂ: Rămân și eu. Și venim imediat. Un sportmen datorește ajutor oricărui sportmen în pană.