Scena 13 

RADU, 
GEORGICĂ — lucrând la ventilul bicicletei 

GEORGICĂ: Să mă bată Dumnezeu dacă asta-i bicicleta cu care vii mata de la Mânjina. 
RADU: Dar de unde? 
GEORGICĂ: Nu știu exact, dar eu tare aș vrea să fiu convins că vii de-a dreptul de la Galați. Și asta fiindcă optzeci de kilometri prin hârtoape, cu bicicleta asta care trebuie să fie una din cele două luate de Noe pe corabie... 
RADU: Noe? 
GEORGICĂ: Păi n-a luat câte o pereche din fiecare soi de animale? Cum zic, ar fi un tur de forță, care ți-ar da în ochii mei tocmai ce n-ai: aureola sportivă, deși ar fi de un romantism nemaipomenit. 
RADU: Cum asta? 
GEORGICĂ: Ar însemna că ai venit dinadins de la Galați s-o feliciți pe 
OLGUȚA și n-ar fi adevărat că ai uitat de ziua ei, cum mi-ai spus pe drum. 
RADU: Da, 
GEORGICĂ, dacă-ți place așa, fie și așa! 
GEORGICĂ: Nu zău, nene Răducule, sântem bărbați. Vrei să mă tragi pe sfoară? Apoi eu îs vuipoi bătrân, nene Răducule. 
RADU: Bine, veveriță mică, bine! Ești vulpoi bătrân...