TEORIA DESCENDENŢEI HUNICE A SECUILOR

Iată în ce constă ea:

        În afară de Notarul anonim al regelui Bela, cel mai de seamă cronicar ungur este Simon de Keza. El a fost un preot la curtea regelui Ladislau al IV-lea (1278-1290) şi este autorul unui extras din Gesta Ungarorum care, extras ni s-a păstrat în întregime. Atât în timpul lui Anonymus care a trăit sub regele Bela II (1131-1141), cât şi în timpul lui Simon de Keza, îşi făcuse curs ideea că ungurii ar fi urmaşi ai hunilor, deşi ştiinţa modernă a stabilit că ungurii sunt cu totul alt popor decât hunii, măcar că sunt de aceeaşi rasă.

După Simon de Keza, care admite şi el tradiţia medievală a pogorârii popoarelor din fiii lui Noe, ungurii se trag din Menrot, un urmaş al lui Iaphet care, după amestecul limbilor, a avut cu Eneth, soţia sa, doi fii, pe Hunor şi Magor, primogeniţi, din care se trag hunii şi maghiarii. Acelaşi Menrot a avut şi cu alte soţii mai mulţi fii, care au rămas în patria primitivă, Persia.

Întocmai ca şi legendarul nostru Dragoş-Vodă, luându-se, într-o zi, Hunor şi Magor, după o cerboaică, au ajuns la malurile Meotide şi găsind ţara frumoasă şi roditoare, cu învoirea tatălui lor, s-au stabilit aici. Căsătorindu-se cu cele două fiice ale regelui alanilor, au dat naştere generaţiunilor de huni şi unguri.

Cu timpul, înmulţindu-se şi ne mai ajungându-le ţara, au trecut în Sciţia pe care au cucerit-o şi s-a întemeiat astfel o mare împărăţie care se întindea în toate direcţiile, şi având ca vecini dinspre apus pe besii (traci) şi pe cumanii albi. În total, neamul lor număra 108 generaţii de oameni.

În urmă, alegându-şi şapte căpitani au pornit spre apus şi au ajuns până la Tisa, cuprinzând în drumul lor, ţările bessilor, ruthenilor, cumanilor albi şi cumanilor negri.

        Macrinus, de naţiune longobard, continuă cronica, stăpânind Pannonia, Pamfilia, Frigia, Macedonia şi Dalmaţia, a cerut ajutor de la Ditricus, de neam alaman. Cu o armată de romani şi de germani, Macrin şi Dritic ies în calea hunilor, conduşi de Attila, dar sunt bătuţi, fiind loviţi pe neaşteptate. De aici, Attila, după ce în lupte Macrin moare, iar Ditric rănit se supune, pleacă spre apus, şi nu e oprit decât în câmpiile cataluane, Marna de astăzi, de generalul Aetius, născut la Silistra şi, după o luptă nedecisă, se întoarce în Pannonia*. În urmă, pustieşte Italia şi renunţând la cucerirea Romei, revine în tabăra de lângă Dunăre, unde moare pe neaşteptate.

Între numeroşii fii ai lui Attila încep lupte pentru succesiune. Prin viclenia lui Ditricus, unii se grupeaza în jurul lui Chaba, fiul lui Attila, născut cu Honoria, fiica împăratului din Bizanţ, ceilalţi în jurul lui Aladariu, fiul Crimhildei, principesă germană. După o luptă grozavă, Chaba este bătut. Şi cronica - reproducem pasajul textual - continuă:

"Chaba fugi deci cu 15.000de huni, în Grecia, la Honoriu şi deşi acesta voia să-l reţină şi să-l facă cetăţean grec, el totuşi n-a rămas, ci s-a întors în Sciţia, la neamurile şi rudele părinteşti. După ce a intrat în Sciţia a început să facă planuri să se întoarcă din nou în Pannonia**, să se răzbune împotriva germanilor".

"Mai rămăseseră din huni, încă trei mii de bărbaţi, scăpând cu fuga din războiul Crimil din care, temându-se de popoarele din Occident, rămaseră în câmpia de la Csigla, până în timpul lui Arpad şi care s-au numit aici, nu huni ci zaculi. Căci, aceşti zaculi sunt rămăşiţe ale hunilor care, după ce aflară că ungurii s-au întors din nou în Pannonia, au alergat întru întâmpinarea celor ce se întorceau, în hotarele Ruteniei, şi după cucerirea împreună a Panoniei, au primit o parte din ţară, totuşi nu în Câmpia Pannoniei, ci au trăit aceeaşi soartă, vecini în munţi, cu blackii. De aceea, amestecându-se cu blackii, se spune că se folosesc de alfabetul lor. Căci, zaculii aceştia crezură că a pierit Chaba în Grecia. Din cauza aceasta poporul până astăzi are vorba: atunci să te întorci, spun celui care pleacă, când se va întoarce Chaba din Grecia..."

"După ce însă, fiii lui Attila au pierit toţi în bătălia Crumhelt, împreună cu neamul sciţilor, Pannonia a stat zece ani fără rege, rămânând pe loc numai grecii, teutonii, mesianii şi vlachii ca străini, care în timpul vieţii lui Attila făceau serviciu popular."

"S-a ridicat în urmă Zuataplug, fiul lui Morot, un prinţ oarecare, care, subjugând Bracta, stăpânea peste bulgari şi messaini, începând de asemenea să stăpânească şi în Pannonia, după nimicirea hunilor."

Tradiţia aceasta hunică este admisă, aproape textual, de mai toate cronicile ungureşti şi chiar de cele străine. Dovadă că ea a fost luată dintr-un izvor comun. Acest izvor, după studiile amănunţite ale istoricilor unguri moderni, în frunte cu Val. Hóman, ar fi Gesta Ungarorum din timpul regelui Ladislau cel Sfânt din 1092 şi Gesta Hungarorum, din timpul regelui Ladislau al IV-lea Cumanul, din 1282-1285.

"Acest Zuataplug, despre care unii spun că a fost găsit dormind în Pannonia, la a doua venire a ungurilor, a fost bătut lângă fluviul Racus, din apropiere de Banhida şi toate popoarele amintite mai sus au fost supuse."

Din lectura lui Simon de Keza nu putem să nu relevăm trei pasaje care ne privesc îndeaproape şi pe noi, românii:

1) După întoarcerea sa din expediţia din apus, Attila rămânând în Sicambria - Buda de astăzi - timp de cinci ani şi, mai înainte de a-şi reface armata, a încuviinţat cererea cetăţilor din Pannonia, Pamfilia, Dalmaţia, Frigia şi Macedonia, istovite de atâtea prădăciuni şi asedii să se ducă în Apulia, rămânând pe loc numai vlachii care fuseseră păstorii şi colonii (adică agricultorii) lor (ai hunilor)*. Pentru un cercetător imparţial şi lipsit de prejudecăţi reiese clar din citirea acestui pasaj că dintre toate popoarele lui Attila, numai vlachii au rămas pe loc, fiindcă numai ei singuri erau localnici, păstori şi agricultori, şi au rămas de bunăvoie, sponte, fiindcă rămâneau în ţara lor proprie. Numai această interpretare o putem da vorbelor: Blackis qui ipsorum (Hunorum) fuere pastores et coloni remanentibus sponte in Pannonia.

2) După ce secuii care au rămas în câmpia de la Csigla, localitate încă neidentificată până acum, până la venirea de a doua oară a hunilor, adică a ungurilor lui Arpad, şi după ce i-au ajutat pe aceştia la cucerirea ţării, au primit ca recompensă o parte din ţară, dar nu în Pannonia, ci în munţi, unde au trăit amestecaţi cu blackii, al căror alfabet l-au întrebuinţat şi ei ** .

Din acest pasaj rezultă că, în timpul compunerii cronicei - sub Ladislau al III-lea, cum rezultă din dedicaţie*, sub Ladislau al IV-lea Cumanul, după istoricii unguri, românii trăiau în munţii Ardealului, că erau cunoscători de carte şi că alfabetul lor - cel cirilic cum credea profesorul N. Iorga - a fost întrebuinţat şi de secuii care trăiau amestecaţi cu ei, Blackis commixti.

3) După ce s-a sfârşit războiul dintre urmaşii lui Attila, au rămas în Pannonia numai străinii, slavii, grecii, germanii, messianii şi valchii care, în timpul lui Attila făceau serviciul poporului de jos, al robilor **.

*Invictissimo et potentissimo domino Ladislao tertio, gloriossisimo regi Hungarie, Magister Simon de Keza fidelis clericus eius...Acest Ladislau este unul şi acelaşi.

**Postquam autem filii in prelio Crumhelt cum gente Scitihica fere quasi deperissent, Pannonia extitit X annis sine rege, Sclavis tantummodo. Grecis, Teutonicis, Messianis et Ulahis advenis remanentibus in eadem, qui vivente Ethela populari servicio sibi serviebant.