Creaţie şi morală

Unii oameni exclud din viaţa lor sentimentul prieteniei, pe care îl sacrifică premeditat pornind de la ideea că acest sentiment mai mult îi încurcă decât îi ajută în activitatea lor socială. În general oamenii nu sunt cruţaţi în viaţă de suferinţă. Suferinţa nu e un lucru dorit, ea totuşi vine. Am cunoscut oameni care aveau faţă de acest fenomen o atitudine curioasă: ei întâmpină, de pildă, suferinţa complet descoperiţi. Ce înseamnă acest lucru? Că suferinţa care venea nu era pentru ei o surpriză, cu alte cuvinte, că întreaga lor fiinţă era deja unită şi că mobilizarea forţelor sufleteşti, mobilizare care produce de obicei în conştiinţă o anumită panică, era deja înfăptuită, într-un cuvânt am avut revelaţia unui anumit tip uman care a început să mă obsedeze şi care în cele din urmă mi s-a schiţat sub forma unui personaj literar feminin. Critica numeşte această preocupare a unui scriitor pentru dezvăluirea unei atitudini exemplare faţă de un anumit fenomen sufletesc preocupare etică. N-am avut această intenţie, ci doar să creez şi, dacă reuşesc, să-i determin pe cititor s-o admire pe eroina mea, morala nefiind pe primul, ci pe al doilea şi chiar al treilea plan. Dacă cititorul nu admiră creaţia, nu sesizează nici morala.