XVI.         DIN JURNALUL UNUI BĂTRÂN FUNCŢIONAR COMERCIAL

„DE CÂTEVA LUNI STĂRUIE ZVOnul că în ziua de 26 iunie a.c. ar fi murit în Africa prinţul Ludovic-Napoleon, fiul împăratului. Se spune că ar fi căzut în luptă cu un popor sălbatic, despre care nu se ştie nici unde locuieşte, nici cum se numeşte. Pentru că nici un popor nu se poate numi „zulus”!

Aşa vorbeşte lumea. Împărăteasa Eugenia ar fi plecat, cică, să aducă osemintele fiului ei în Anglia. Acum, drept să vă spun. Nu ştiu dacă lucrurile s-au petrecut aşa sau altfel, pentru că n-am mai citit gazetele de mult şi nu-mi mai place să discut despre politică.

Stupidă mai e şi politica asta! Pe vremuri nu existau nici telegrame, nici articole de fond, dar lumea progresa, şi orice om cu scaun la cap se putea orienta în situaţia politică. Astăzi există şi telegrame, şi articole de fond, şi ultimă oră, dar toate nu fac decât să ne zăpăcească! Ba, mai rău, ne demoralizează, şi dacă n-ar fi Kenig sau onestul Sulicki, ai înceta să mai crezi în justiţia divină! Da, iată ce fac ziarele de azi!

Cât despre prinţul Ludovic-Napoleon, s-ar putea să fi murit, dar ar fi tot atât de posibil să se fi ascuns de agenţii lui Gambetta. Pentru că, nu-i aşa, de ce să pun atâta temei zvonuri?

Klejn n-a mai apărut, iar Lisiecki s-a mutat la Astrahan, pe Volga…

Sănătatea mea cam lasă de dorit. Obosesc aşa de repede, încât nu mai ies pe stradă fără baston. De durut nu mă doare nimic, numai că uneori simt un junghi în umeri şi un fel de năduf. Dar au să treacă toate, şi dacă n-or trece, mi-e totuna, că lumea a ajuns atât de rea, încât în curând n-am să mai pot sta de vorbă cu nimeni şi n-am să mai pot crede în nimic! …

La sfârşitul lui iulie, Henryk Szlangbaum şi-a sărbătorit ziua de naştere, ca proprietar al magazinului şi conducător al societăţii noastre comerciale. Deşi banchetul lui nu se poate compara nici pe jumătate cu cel dat de Stas anul trecut, totuşi, au luat parte la el toţi prietenii şi toţi duşmanii lui Wokulski, şi au băut în sănătatea lui Szlangbaum… de s-au cutremurat şi ferestrele! … Of, oamenii, oamenii! … Pentru o strachină plină şi o sticlă de băutură sunt gata să se arunce şi în apă! Iar dacă le dai o rublă, cine ştie unde mai sunt în stare să se arunce!

Să nu fie de deochi! Am văzut azi un ziar în care scrie că doamna baroană Krzeszowska este una din matroanele noastre cele mai nobile şi mai caritabile. Asta, pentru că a dat două sute de ruble unui azil. Se vede treaba că lumea a uitat de procesul ei cu doamna Stawska şi de scandalurile cu locatarii.

Să fi pus bărbatu-său şaua pe ea?

Nemulţumirile împotriva evreilor cresc mereu. Nu lipsesc nici zvonurile că ar prinde copii de creştini, pe care-i omoară ca să facă azimă cu sângele lor…

Când aud poveşti de-astea, pe cinstea mea că mă frec la ochi şi mă întreb dacă nu am friguri şi aiurez, sau dacă toată tinereţea mea n-a fost decât un vis! …

Dar mai mult ca orice mă supără bucuria pe care toate astea i-o provoacă doctorului Szuman!

— Aşa le trebuie! … zice el. Să-i ia în tărbacă, să-i înveţe minte! Sunt deştepţi, dar aşa de păcătoşi, că nu-i poţi stăpâni fără pinteni…

— Dragă doctore, l-am întrerupt eu, pierzându-mi răbdarea, dacă evreii sunt nişte oameni de nimic, aşa cum susţii dumneata, nici pintenii nu mai folosesc!

— Poate că n-o să-i îndrepte, dar au să le dea iar o lecţie de înţelepciune…

Ciudat om mai e şi doctorul ăsta! E cinstit şi, mai presus de toate, înţelept. Dar cinstea lui nu izvorăşte din nici un sentiment, ci – mai ştiu şi eu? – din nărav! Iar înţelepciunea lui e de aşa natură, încât mai uşor îi vine să-şi bată joc de o sută de lucruri şi să le facă praf decât să construiască ceva! Când stau de vorbă cu el, mi se pare uneori că are un gheţar în loc de suflet: degeaba faci focul, că tot n-ai să-l încălzeşti!

Am impresia că Stas a plecat la Moscova ca să-şi pună la punct conturile cu Suzin. A luat cu el cam o jumătate de milion de ruble (cine şi-ar fi putut închipui aşa ceva acum doi ani!), dar habar n-am ce-are de gând să facă, cu atâta bănet!

De! Stas a fost întotdeauna un om original şi plin de surprize. Oare nu ne pregăteşte şi acum una? … Mi-e groază să mă gândesc…

Între timp, Mraczewski a cerut mâna doamnei Stawska şi, după o scurtă şovăire, a fost admis. Dacă – aşa cum are de gând Mraczewski – vor deschide un magazin la Varşovia, aş intra şi eu în combinaţie şi aş locui la ei. Doamne, Dumnezeule! Aş legăna copiii lui Mraczewski, deşi am dorit atât de mult să-i legăn pe-ai lui Stas…

Viaţa e nespus de grea…

Ieri am dat cinci ruble să se facă o slujbă pentru prinţul Ludovic-Napoleon. Nu pentru pomenirea lui, poate că n-a murit… Dar dacă cumva… Eu nu mă pricep la teologie, dar, oricum, e mai prudent să-i pregăteşti terenul pe lumea cealaltă. Te pomeneşti că…

Sunt într-adevăr bolnav, deşi Szuman spune că totul merge bine. N-am voie să beau bere, cafea, vin; n-am voie să merg repede, n-am voie să mă supăr… Minunat om, n-am ce zice! … Reţete de-astea aş putea să dau şi eu; dar ia să vedem ce-ar mai zice dac-ar trebui să le pună în aplicare pe pielea lui!

Vorbeşte cu mine de parcă aş fi neliniştit de soarta lui Stas. Ciudat om! … Dar ce-şi închipuie el? Ce, Stas nu e major? Ce, altă dată nu mi-am mai luat rămas bun de la el pe şapte ani? Ei, şi anii au trecut, Stas s-a întors şi s-a apucat iar de aventură!

Acum lucrurile se vor petrece la fel; cum a dispărut de brusc, tot aşa se va întoarce…

Oricum, grea mai e viaţa în lumea asta! Uneori mă întreb dacă o fi existând într-adevăr vreun plan după care omenirea se îndreaptă spre mai bine, sau totul nu este decât opera întâmplării, omenirea mergând încotro o împinge forţa cea mai mare! … Dacă predomină cei buni, merge spre bine, dacă sunt mai puternici ticăloşii, merge spre rău. Până la urmă, însă, şi din cei răi şi din cei buni nu rămâne decât o mână de cenuşă.

Dacă e aşa, de ce să mă mir de Stas, care mi-a spus de atâtea ori că ar vrea să dispară cât mai repede şi să distrugă orice urmă a existenţei lui? Presimţirile mele însă îmi spun că nu va fi aşa.

Deşi… n-am presimţit eu că prinţul Ludovic-Napoleon va ajunge împărat al francezilor? … Ei! Să mai aşteptăm puţin, pentru că moartea asta, în luptă cu negrii ăia despuiaţi, mi se pare cam ciudată…”