Capitolul XII.

Cum ne-a cerut Pisihoţul să-i dezlegăm o ghicitoare.

După ce ne-am aşezat cu toţii la rând, Pisihoţul, care avea alături pe cotoii lui îmblăniţi, s-a răstit la noi cu glas furios şi răguşit:

— Ascultaţi aici, care va să zică! („Care va să zică, toarnă în ulcică”, a murmurat Panurge, cântând printre dinţi.) Ascultaţi:

O tânără fetiţă bălăioară.

A zămislit un negru fără tată, Şi facerea i-a fost, oricum, uşoară.

Dar pruncul, ca o viperă-nsetată, Nerăbdător să iasă la lumină.

I-a sfârtecat din burtă o bucată.

Căi multe-a mers apoi, fără hodină.

Zburând prin ceruri şi pe jos umblând, Uimind pe înţeleptul fără vină, Ce-l socotea drept om, la trup şi-n gând.

— Care va să zică, a spus Pisihoţul, vă poftesc să răspundeţi la această întrebare, şi cât mai grabnic, care va să zică.

Eu am răspuns:

— Dacă aş ţine, ca să zic aşa, ca Verres [271], un sfinx la mine acasă, aş şti, ca să zic aşa, cum să răspund. Dar habar n-am şi, prin urmare, ca să zic aşa, sunt bun nevinovat.

— Altceva n-ai de spus? O să-ţi pară rău, care va să zică. Mai bine ajungeai în iad, pe mâna lui Lucifer, care va să zică, decât să cazi în ghearele noastre. Priveşte aici!. Aşadar şi prin urmare, susţii, derbedeule, că eşti nevinovat; ca să scapi de pedeapsă! Hm! Trebuie, care va să zică, să ştii, că legile noastre sunt ca nişte pânze de păianjen; fluturii şi gâzele se prind lesne, care va să zică, numai bondarii cei răi şi puternici rup pânza şi trec prin ea. Tâlharii cei mari şi tiranii nu-s pentru noi, care va să zică. Sunt greu de mistuit, care va să zică, şi ne-ar face să ne pierdem minţile. Nouă ne place fragedă şi nevinovată, fără vine care va să zică! Aşadar şi prin urmare, s-a sfârşit cu voi! Satana o să vă cânte prohodul!

Întărâtat de vorbirea Pisihoţului, fratele Ioan a spus:

— Hei, diavol îmbrobodit, cum vrei să-ţi răspundă omul, dacă nu ştie? Nu te mulţumeşti cu adevărul?

Pisihoţul a sărit ca ars:

— Îndrăzneşti, care va să zică? Află că de când domnesc peste aceste judecăţi, nu mi s-a întâmplat, care va să zică, să răspundă cineva neîntrebat. Cine l-a adus aici pe nebunul ăsta?

— Ai minţit, a spus fratele Ioan, fără să mişte buzele.

— Ce îţi închipui, mârlane, că te găseşti, care va să zică, în grădinile lui Akademos, laolaltă cu vânătorii pierde-vară şi cu hăitaşii care umblă după adevăruri prin tufişuri şi le iau la goană? Noi avem altceva de făcut, care va să zică! Nouă să nu ne spui ce ştii, să ne spui ce nu ştii, ai înţeles? Să mărturiseşti ce n-ai făcut. Să răspunzi ce n-ai învăţat. Să stai pe ghimpi şi să ai răbdare. Să smulgi, care va să zică, pana din coada gâştei, fără s-o doară! De ce vorbeşti, dacă n-ai împuternicire, scutura-te-ar frigurile şi însura-te-ai cu ele?

— O mie şi unu de draci, de arhidraci, de protodraci şi de papadraci! Te-ai apucat să-i însori pe călugări? Hu! Hu! Hu! Ereticule!