Capitolul XLV.

Cum s-a înfăţişat Panurge înaintea sfintei Butelci.

Marea preoteasă Bacbuc, după ce l-a pus pe Panurge să facă o adâncă închinăciune şi să sărute ghizdurile fântânii, i-a poruncit să se ridice şi să joace trei danturi repezi în cinstea lui Bachus. Apoi l-a aşezat cu fundul pe pământ, între două şei. A deschis o carte de rugăciuni şi, suflându-i la urechea stângă, l-a învăţat să cânte astfel:

Butelcă sfântă, Ce porţi în tine.

Marea minune, Priveşte-n mine, Şi-n taină-mi spune.

Veştile bune, Pe care, smerit, le aştept, În pântecul tău înţelept.

Se-ascunde nectarul în care.

Bătrânul Bachus cel Mare.

A spus adevărul cel drept, În vinul ce curge-n pahare.

Urâta minciună lipseşte, Iar arca lui Noe pluteşte.

Departe de orice-ntristare.

Licoare cerească, vorbeşte!

Durerea din mine-o răpune, Zâmbeşte în cupele pline, Vin alb, ca şi roşu mă-ncântă!

Butelcă sfântă, Ce porţi în tine.

Marea minune, Taina ţi-o spune, Vino spre mine, Vorbeşte şi cântă!

După acest cântec, Bacbuc a aruncat nu ştiu ce în fântână, şi dintr-o dată apa a început să fiarbă, asemeni cratiţei celei mari din Bourgeuil când pornesc călugării cu crucea în frunte cu prapurii în vânt. Panurge asculta în tăcere, cu o singura ureche.

Bacbuc stătea în genunchi lângă el. Când, deodată, din adâncul Butelcii a pornit un zumzet ca al albinelor care s-au născut din trupul taurului ucis şi grijit după pilda lui Aristeu; ca săgeata care porneşte din arbaletă vâjâind, sau ca ropotul de ploaie, care se porneşte vara, fără veste. Am desluşit atunci cuvântul „Gâl-gâl!”

— Pentru numele lui Dumnezeu! a spus Panurge. Să ştiţi că s-a spart! Mai bine zis: a crăpat… Aşa vorbesc la noi butelcile, când pleznesc la foc.

Bacbuc s-a ridicat, l-a prins pe Panurge de braţ şi i-a spus:

— Prietene, mulţumeşte lui Dumnezeu cum se cuvine. Sfânta Butelcă şi-a rostit cuvântul ei. Cuvântul cel mai vesel, cel mai zeiesc dintre toate, cel mai lămurit din câte am auzit de când mă găsesc în slujba sfintei. Ridică-te! Să mergem şi să căutăm în Cartea cea Mare pagina unde se găseşte tâlcuirea acestui cuvânt.

— Să mergem, a spus Panurge. N-am fost niciodată un copil mai ascultător ca astăzi. Luminează-mă: unde-i Cartea cea Mare? Arată-mi pagina! Unde-i mica şi drăgălaşa tâlcuire?