Capitolul XLVI.

Cum a tălmăcit Bacbuc cuvântul Butelcii.

Bacbuc a mai azvârlit nu ştiu ce în apă, şi dintr-o dată fierberea apei s-a domolit. L-a dus apoi pe Panurge în templul cel mare, pe locul unde se găseşte fântâna cea luminoasă.

— Filosofii, predicatorii şi învăţaţii lumii voastre vă hrănesc cu vorbe frumoase, care vă intră pe-o ureche şi ies pe alta. Noi vă turnăm înţelepciunea noastră pe gât. De aceea, nu te voi îndemna să citeşti cu glas tare această pagină, nici să asculţi tâlcuirea cărţii, ci îţi voi spune: ridică această carte şi soarbe tălmăcirea ei! Un profet evreu din trecutele vremi a rumegat o dată o carte şi a ajuns cărturar din tălpi şi până în creştet. Eu îţi voi da una s-o bei, şi vei fi învăţat până în măduva oaselor. Deschide gura!

Panurge a căscat ciocul şi Bacbuc a luat în mână o carte de argint. Adică aşa ne-am închipuit că ar fi: o carte de rugăciuni. Era însă un şip plin cu vin de Falern, din care i-a dat lui Panurge să bea.

— Iată o carte înţeleaptă şi o tălmăcire limpede! a strigat Panurge. Aceasta vrea să însemne cuvântul Butelcii de trei ori sfinte? Sunt foarte mulţumit!

— Atât şi nimic mai mult, a răspuns Bacbuc. Gâl-gâl e un cuvânt pe care-l înţeleg toate neamurile lumii. înseamnă: Bea! Voi, cei din lumea voastră, spuneţi că vorba sac se găseşte în toate limbile şi e primită de toate popoarele. Căci, după cum spune Esop în pilda lui, toţi oamenii vin pe lume cu un sac de gât, săraci din născare, cerşind unul de la altul. Nu-i sub cerul atotputernic nici un împărat, care să n-aibă nevoie de nimeni; nici un sărac atât de fudul, ca să nu primească de la altul mai bogat, numească-se el Hippian, filosoful care ştia să le facă pe toate. De sac poţi să te lipseşti însă mai lesne decât de băutură. Firea omului nu e să râdă, ci să bea: înţeleg prin aceasta vin bun – şi rece! Nu uita, prietene, că însuşi cuvântul divin purcede de la vin (căci un pahar de vin e divin), iar puterea harului e-n fundul paharului. Academicii noştri spun, cercetând obârşia cuvântului […], îl caută în greceşte în […] ceea ce pe latineşte se spune vis, adică putere. Căci vinul e putere […] umple sufletul cu adevăr, ştiinţă şi înţelepciune. Dacă ai citit cu băgare de seamă cele scrise cu litere greceşti deasupra porţii acestui templu, ai putut înţelege că adevărul în vin se ascunde. Sfânta Butelcă te îndrumă ea însăşi cu-aceste cuvinte, în care vei găsi tâlcul celor ce vrei să întreprinzi.

— Nici nu se pot închipui vorbe mai înţelepte decât cele pe care le rosteşte această preacinstită preoteasă, a spus Pantagruel. Am înţeles acest lucru de la început şi nu vi l-am ascuns. Aşadar: Gâl-gâl! Ce-ţi spune inima însufleţită de puterea lui Bachus?

— Să bem! a spus Panurge.

Trăiască Bachus! Hai să bem!

De bucă lată nu mă tem!

Voi mângâia-o peste burtă.

C-un retevei de piele scurtă, Voi pune zurgălăii mei.

La jucăria dumneaei, Şi vesel o să joace patul.

Cum o să-i cânte subsemnatul!

Îmi spune inima curat.

Că-s numai bun de însurat;

Femeia mea abia aşteaptă.

Să ne luăm la luptă dreaptă, Şi se va-ncinge între noi.

Al dragostei plăcut război.

Din câţi au fost pe lume soţi, Voi fi mai harnic decât toţi, Cel mai voinic, mai năzdrăvan!

Pan să trăiască! Io Pan!

Trăiască partea bărbătească, Însurătoarea să trăiască!

Oracolul ce-am auzit.

Adevărat a prevestit, Ehei, ascultă, frate Ioane, Îţi jur pe sfintele canoane, Că vorba lui se va-mplini:

Aşa e scris şi-aşa va fi!