Capitolul XXVIII.

Cum Panurge, punând întrebări unui frate fredon, a primit răspunsuri scurte.

În timpul acesta Panurge n-a făcut altceva decât să privească mutrişoarele acestor minunaţi fredoni. Apucând de mânecă pe unul din ei, sfrijit ca o scrumbie afumată, l-a întrebat:

Panurge – Fraier fredon fredonel, unde-s fetele?

Fratele a răspuns scurt – Jos.

Panurge – Sunt multe?

Fratele – Nu.

Panurge – Câte sunt cu toate?

Fratele – Opt.

Fratele – Albi.

Panurge – Ciorapii?

Fratele – Lungi.

Panurge – Cu ce se îndeletnicesc toată ziua?

Fratele – Stau.

Panurge – Ies câteodată să se plimbe?

Panurge – Să trecem acum în bucătăria feţelor. Nu te grăbi.

Panurge – Ce fac mai înainte?

Fratele – Foc.

Panurge – Ce le trebuie ca sa aprindă focul?

Fratele – Jar.

Panurge – Ce le daţi să ardă?

Fratele – Lemn.

Panurge – Ce fel de lemn?

Fratele – Fag.

Panurge – Şi pentru surcele?

Fratele – Brad.

Panurge – Dar în chilii ce fel de lemn ardeţi? Să ştii că eu fac parte pe din două cu fetele; cât e tainul lor?

Fratele – Mult.

Panurge – Ce le daţi?

Fratele – Pâini.

Panurge – De grâu sau de secara?

Fratele – Grâu.

Panurge – Dimineaţa ce le daţi?

Fratele – Terci.

Panurge – La prânz ce carne mănâncă?

Fratele – Miel.

Panurge – Cum îl gătesc?

Fratele – Fript.

Panurge – Ce fel de ciorba?

Fratele – Borş.

Panurge – Ce fel de peşte?

Fratele – Crap.

Panurge – Alt peşte, nu?

Fratele – Somn.

Panurge – Şi mai ce?

Fratele – Raci.

Panurge – Afară de raci?

Fratele – Scoici.

Panurge – Cum le plac fetelor ouăle?

Fratele – Tari.

Panurge – Asta-i tot ce mănâncă?

Fratele – Nu.

Panurge – Dar ce mai mănâncă?

Fratele – Pui.

Panurge – Şi altceva?

Fratele – Porc.

Panurge – Numai atât?

Fratele – Curci.

Panurge – Alte păsări?

Fratele – Găşti.

Panurge – Pentru prăjeală ce le daţi?

Fratele – Unt.

Panurge – Şi ce fel de plăcinte?

Fratele – Dulci.

Panurge – Struguri mănâncă?

Fratele – Mulţi.

Panurge – Cum le place să fie?

Fratele – Copţi.

Panurge – Alte poame, nu le daţi?

Fratele – Nuci.

Panurge – De băut, beau?

Fratele – Rar.

Panurge – Ce beau mai bucuros?

Fratele – Vin.

Panurge – Ce fel de vin?

Fratele – Bun.

Panurge – Alb sau roşu?

Fratele – Alb.

Panurge – În timpul iernii, ce fel de vin beau?

Fratele – Sfânt.

Panurge – Primăvara?

Fratele – Nou.

Panurge – Vara?

Fratele – Vechi.

Panurge – Şi toamna, la culesul viilor?

Fratele – Must.

Panurge – Mulţumesc.

— Ei drăcie cu pălărie! a strigat fratele Ioan, dar bine mai trăiesc ştrengăriţele! Grăsuţ trebuie sa le fie fredoneţul şi grăbit la aşternut, după atâta belşug de băutură şi de mâncare.

— Aşteaptă puţin, a spus Panurge, că n-am sfârşit.

Panurge – Care-i ceasul la care se culcă fetele?

Fratele – Opt.

Panurge – Iar la sculare?

Fratele – Opt.

— Uitaţi-vă la el! a spus Panurge. E cel mai drăguţ fredonel, pe care o să umblu călare la vară. Să dea Dumnezeu şi binecuvântatul sfântul Fredon şi binecuvântata cuvioasa Fredonica, să ajungi într-o zi cel dintâi judecător al Parisului! Maica ta, Cristoase! Cum ai mai grăbi judecăţile! Cum ai mai scurta pricinile! Cum ai mai vântura hârtiile! Cum ai mai da peste cap dovezile! Ei, să trecem acum la alte bunătăţi şi să vorbim mai pe şleau despre milostivele noastre surori sus-pomenite.

Panurge – Cum e trupul lor?

Fratele – Plin.

Panurge – Şi mai cum?

Fratele – Cald.

Panurge – Pântecele?

Fratele – Larg.

Panurge – Buricul?

Fratele – Mic.

Panurge – Sub buric ce au?

Fratele – Păr.

Panurge – Ce fel de păr?

Fratele – Creţ.

Panurge – Ce culoare?

Fratele – Blond.

Panurge – Iar cele bătrâne?

Fratele – Alb.

Panurge – Cum sunt la aşternut?

Fratele – Iuţi.

Panurge – Sunt rele de muscă?

Fratele – Cam.

Panurge – De câte ori le cercetaţi?

Fratele – Des.

Panurge – Şi cum le ţineţi în braţe?

Fratele – Strâns.

Panurge – Şi ele ce spun?

Fratele – Tac.

Panurge – Copii fac?

Fratele – Nu.

Panurge – Cum vă culcaţi?

Fratele – Goi.

Panurge – Gândeşte-te la jurământul pe care l-ai făcut şi spune: câte binecuvântări pe brânci le daţi fetelor în fiecare zi?

Fratele – Cinci.

Panurge – Şi noaptea?

Fratele – Opt.

— Ia te uită, păcătosul! a spus fratele Ioan. Parcă s-ar teme să nu treacă peste treisprezece. Mai mare ruşinea!

Panurge – Să fie cu putinţă, frate Ioane? Tu te-ai încumeta să te masori cu vitejia lui? Ceilalţi fac la fel?

Fratele – Toţi.

Panurge – Care-i cel mai harnic dintre toţi?

Fratele – Eu.

Panurge – Şi nu dai greş niciodată?

Fratele – Nici.

Panurge – Mărturisesc drept că m-ai cam pus pe gânduri şi nu mai ştiu ce să cred. Ia spune, după ce ţi-ai vărsat tot focul în ajun, mai ai şi pentru a doua zi?

Fratele – Mai.

Panurge – Aţi găsit faimoasa iarbă din India, despre care pomeneşte Teofrast? Dar dacă, zic, printr-o împrejurare oarecare, eşti nevoit să scurtezi numărul rugăciunilor, cum te simţi?

Fratele – Rău.

Panurge – Şi fetele, ele ce zic?

Fratele – Cer.

Panurge – Adică mai vor?

Fratele – Vor.

Panurge – Şi dacă nu le binecuvântaţi, ce fac?

Fratele – Plâng.

Panurge – Şi ce le daţi?

Fratele – Pumni.

Panurge – Iar ele ce fac ca să se apere?

Fratele – Pârţ!

Panurge – Aminteşte-ţi de jurământul ce-ai făcut şi spune: în care zi a săptămânii te simţi mai moleşit?

Fratele – Luni.

Panurge – Şi care-i luna anului în care eşti mai în putere?

Fratele – Mai.

Panurge – Am înţeles.

Panurge a zâmbit şi a spus:

— Aveţi în faţa dumneavoastră pe fratele cel mai strâmtorat din lume. L-aţi auzit cât e de scurt, de strâns la vorbă şi de zgârcit în răspunsuri. Cred că ar fi în stare să împartă în patru un fir de muştar!

— O fi, a spus fratele Ioan, dar cu fetele lui vorbeşte mai pe îndelete. Zici că ar fi în stare să taie un fir de muştar în patru? Sfinte Sisoie! Cred că ar înfulica o pulpă de viţel din două înghiţituri şi ar da de duşcă dintr-o dată o vadră de vin! Uită-te la el, cât e de deşelat!

— Călugării ăştia, a spus Epistemon, sunt soi rău. Se arată lacomi la mâncare şi spun că n-au altceva pe lume decât viaţa. Ce naiba mai au atunci regii şi împăraţii?