Capitolul XXXV.

Cum am coborât sub pământ pentru a pătrunde în altarul Butelcii şi pentru ce Chinon e cel dintâi oraş din lume.

Am coborât apoi sub pământ, pe un drum sfredeluit în stânci de var. Pe peretele alb era zugrăvit, fără prea multe podoabe, un alai de femei şi de satiri, însoţind pe bătrânul Silene, care trecea râzând, călare pe măgar. I-am spus lui Pantagruel:

— Tinda aceasta îmi aminteşte o hrubă care se află în cel mai vechi oraş din lume, şi unde se găsesc chipuri tot atât de frumos zugrăvite ca şi cele de-aici.

— Unde? a întrebat Pantagruel. Care e cel mai vechi oraş din lume despre care vorbeşti?

— Chinon! am răspuns eu. Sau cum i se mai spune: Cainon, în Tourraine.

— Ştiu unde e Chinon-ul, a spus Pantagruel. Cunosc şi acel beci cu chipuri zugrăvite. Am deşertat acolo multe cupe de vin bun şi rece. Nu mă îndoiesc că e un oraş foarte vechi, după cum arată stema lui, pe care scrie:

Chinon, Cainon, străveche aşezare, E mic oraşul, faima lui e mare.

Sus, străjuiesc pădurile-nverzite.

Jos, curge Viena-n unde liniştite.

Dar de unde ai scos-o, că e cel mai vechi oraş din lume? Scrie undeva? Ce dovadă ai?

— Am citit în Sfânta Scriptură, că cel mai vechi ziditor de oraşe a fost Cain; şi nu e greu de înţeles că a dat numele lui cetăţii pe care a întemeiat-o mai întâi: Cainon. După cum, mai târziu, urmându-i pilda, toţi ceilalţi ctitori de oraşe şi cetăţi au făcut la fel. Astfel, Atena şi-a primit numele ei de la Minerva, căreia grecii îi spun Atena, Alexandria de la Alexandru; Constantinopol de la Constantin; Pompeiopolis din Cilicia, de la Pompei; tot astfel s-au numit Canaaenii de la Cana; Sabeianii de la Saba; Asirienii de la Asur; apoi Ptolemais, Cezareea, Tiberium şi Herodium din Iudeea.

În timp ce schimbam între noi aceste cuvinte, am văzut ieşind un clondir mare – (felinarul nostru spunea că e filosof, sfetnicul sfintei Butelci), însoţit de străjile altarului, nişte butelcuţe franţuzeşti. Văzându-ne înarmaţi cu coarde de viţă şi încununaţi cu frunze de iederă (aşa cum am arătat), cunoscând de-asemeni pe renumitul nostru felinar, ne-a poftit să intrăm fără sfială, dând poruncă să fim duşi de-a dreptul la prinţesa Bacbuc, însoţitoarea sfintei Butelci şi marea preoteasă a tuturor tainelor lumii. Ceea ce s-a îndeplinit.