Capitolul XIII.

Hotărârea ce-a dat Pantagniel în pricina celor doi seniori.

Pantagruel s-a ridicat de la locul lui şi strângând laolaltă pe toţi preşedinţii, sfetnicii şi ceilalţi învăţaţi, le-a spus:

— Domnilor, aţi ascultat pe cei doi împricinaţi vive vocis oraculo [106] şi vă rog acum să-mi spuneţi ce gândiţi.

— I-am auzit pe amândoi, au răspuns aceia, dar să plesnească fierea în noi, dacă am înţeles, care din ei are dreptate. Astfel fiind, te rugăm una voce [107], să binevoieşti a hotărî după cum socoteşti cu cale. Îţi dăm de mai-nainte încuviinţarea noastră ex nune prout ex tunc [108], neavând nici o îndoială că hotărârea domniei-tale va fi dreaptă.

— Prea bine, domnilor, a spus Pantagruel. Fiindcă aceasta vă e dorinţa, mă voi supune; dar ţin să vă arăt de la început, că pricina nu-i atât de anevoioasă cum vi se pare. Toate paragrafurile din Caton, apoi legile: Gallus, Frater, Quinque pedurn, Vinum, şi Dominus, Mater, Mulierbona, şi quis, Pomponius, Fundi, Emptor, Prator, Venditor [109], şi atâtea altele, sunt după socotinţa mea, mult mai încurcate.

Pantagruel a făcut apoi de două-trei ori ocolul încăperii, şi părea sa cugete adânc, fiindcă icnea ca un măgar strâns în chingi, la gândul că va trebui să facă dreptate, fără să părtinească ori să vateme pe vreunul. Întorcându-se la locul lui, s-a lăsat în jilţ şi a vorbit în felul acesta:

— Văzând, ascultând şi bine-chibzuind pricina ivită între seniorii de Pupăndos şi Soarbezeamă, judecata hotărăşte cele ce urmează:

Ţinând seama de scârba liliecilor care înclină bărbăteşte spre crugul verii pentru a se hârjoni cu cimpoaiele înnebunite din pricina băutorilor şi a vicleniilor lucifugilor nictocoracici aduşi în suferinţă sub cerul Romei pe urma unui crucifix călare purtând la şold o arbaletă – pârâtorul era îndrituit să smolească corabia, pe care numita femeie o umfla, cu un picior încălţat şi cu altul desculţ, răscumpărând-o fără nici o tocmeală în cugetul ei, cu tot atâtea neadevăruri, câte fire de păr sunt sub şaua a doisprezece armăsari sau în capul unui pungaş. În acelaşi timp, recunoaştem că nu i se poate aduce o vină pentru împrejurarea deosebită prin care se pare că a trecut, neputând să se uşureze după voie din pricina îndărătniciei unei perechi de mănuşi aromate cu pârţuri şi mirosind a opaiţ de nucă – cum se obişnuieşte în ţinutul Myrebalais – şi astfel a dat drumul pânzelor cu ghiulele de bronz, ai căror bucătari plămădeau de-a-ndoaselea zarzavaturile umplute cu veveriţă din clopoţelul eretelui cusut după izvoade ungureşti, purtate de cumnatul ei, drept amintire, într-un paner alături, împodobit cu noduri în trei iţe şi bătaie de cap, din cuşca unde se vânează viermele-papagal, cu pene.

Iar în ceea ce priveşte partea pârâtă, nu se poate dovedi că ar fi un derbedeu mâncător de brânză sau măsluitor de mumii îmbălsămate, nici că ar fi fost văzut dându-se în leagăn, după cum pârâtorul a arătat; judecata îl cheamă să plătească trei ulcele de lapte prins, prelorelitantat şi şafranizat după obiceiul pământului; aceasta până la toamnă, în luna mai, când numitul pârâtor va fi ţinut să dea firele şi câlţii trebuitori pentru astuparea capcanelor din gât, împletite în pelerine bine pietruite cu rotocoale.

Amândoi sa rămână prieteni ca şi până acum; fără cheltuieli, după cum am hotărât.

Isprăvindu-se judecata, cei doi împricinaţi s-au depărtat mulţumiţi, ceea ce părea tuturor aproape de necrezut, căci de pe vremea ploilor celor mari nu se mai văzuse şi nu se mai pomenise de peste şase veacuri şi jumătate, ca două părţi potrivnice, care s-au înfruntat cu atâta înverşunare, să rămână deopotrivă de împăcate cu hotărârea judecătorului.

Cât despre preşedinţi şi ceilalţi cărturari care se aflau de faţă, atât de uimiţi au fost, încât au rămas în nesimţire mai bine de trei ceasuri, zăpăciţi de chibzuinţă supraomenească, pe care o dovedise Pantagruel lămurind o pricină atât de încurcată şi de spinoasă…

. Şi nici acum nu s-ar fi trezit, dacă nu i-ar fi frecat cu oţet şi apă de trandafiri, ca să-şi vină în fire şi să-şi redobândească luminile minţii, pentru care lăudat să fie numele Domnului.