Capitolul XXIII.

Cum a plecat Pantagruel din Paris, aflând că dipsozii au năvălit în ţara amoroţilor, şi pentru ce în Franţa leghele sunt mai mici.

La puţine zile după aceea, Pantagruel a primit vestea că tatăl său Gargantua pornise la drum prin Morg în Ţara Zânelor, ca altă dată Artus şi Ogier, fiindcă dipsozii încălcaseră hotarul Utopiei şi o prădaseră în mare parte, împresurând cetatea de scaun a amoroţilor.

Aflând despre acestea, Pantagruel a părăsit Parisul în cea mai mare grabă; fără a-şi mai lua rămas bun de la prieteni, a pornit-o de-a dreptul spre Rouen, fiindcă n-avea vreme de pierdut.

Pe drum a băgat de seamă, spre marea lui mirare, că în Franţa leghele sunt mai mici decât în alte ţări. Voind să afle pricina, l-a întrebat pe Panurge, care i-a istorisit cele ce urmează (după Faptele regilor Canariei, de Monachus Marotus, dinspre Lac).

— Cică în vremile foarte vechi, pământul nu se măsura în stânjeni, leghe sau poşte, până când regele Faramond a hotărât astfel: a ales din Paris o sută de flăcăi zdraveni, iar din Picardia o sută de fete nurlii, i-a chemat pe toţi la curtea lui, i-a ţinut opt zile pe mâncare şi pe băutură, apoi i-a împerecheat doi câte doi, le-a dat bani de cheltuială şi i-a pornit la drum, care încotro. Şi aşa le-a poruncit, ca la fiecare popas unde se vor opri să facă dragoste, să aşeze drept semn o piatră albă. Până la piatra aceea să fie o leghe; şi tot astfel mai departe.

Perechile au plecat, zburdând. Cum erau bucuroşi şi hodiniţi, mereu se opreau şi la fiecare popas se încălecau. Iată de ce leghea e atât de mică în Franţa. Având o cale mai lungă de străbătut, au ostenit. Nu mai aveau ulei în lampă, şi nu se mai opreau atât de des. Se mulţumeau (vorbesc despre bărbaţi) cu un singur popas pe zi. Iată de ce, în Bretania, în Lande, în Ţara Nemţească şi în alte ţinuturi mai depărtate, leghea e mai mare, iar pietrele de hotar mai rare. Unii spun altminteri, dar eu cred că aşa a fost precum am arătat.

Pantagruel a încuviinţat şi el, că povestea era întemeiată.

Părăsind oraşul Rouen, au ajuns la Honfleur. De aici mai departe, Pantagruel, Panurge, Epistemon, Eusten şi Carpalim au apucat calea mării. Pe când corăbiile stăteau încărcate în aşteptarea unui vânt prielnic, Pantagruel a primit din partea unei doamne cu care fusese în dragoste o bucată de vreme, la Paris, un răvaş cu această însemnare:

Celui mai iubit de femei şi mai nerecunoscător dintre viteji.

P. N. T. G. R. L.