Capitolul XL.

Cum a pregătit fratele Ioan scroafa şi despre vitejii bucătari care au intrat în burta ei.

La porunca fratelui Ioan, bucătarii au pus pe roate o scroafă mare, luată din corabia care purta drept steag şipul călugăresc. Scroafa era o maşină de război minunată, astfel întocmită, încât, de pe şoriciul ei, putea să împroaşte jurâmprejur ghiulele mari şi săgeţi de fier cu vârf oţelit. În burta ei încăpeau, adăpostiţi, până la două sute de luptători. Era făcută după chipul şi asemănarea scroafei din Reole, cu ajutorul căreia cetatea Bergeracului a fost smulsă din mâinile englezilor, în anii tineri ai regelui Carol al Vll-lea.

Iată aici numele vitejilor bucătari, care, după pilda grecilor din calul troian, au intrat în pântecele scroafei:

Înghitepui Pielescurtă.

Drobdemiel Pârjoală.

Prăjeală Piuliţă.

Maţumplut Oalăplină.

Jumară Tigaie.

Capdebou Saramură.

Falcăprăjită Limbădulce.

Ceapărasă Ficăţel.

Pipăruş Frigăruie.

Zeamălungă Cleştenvânt

(Aceşti bucătari de neam mare aveau drept stemă a lor: un câmp de guri căscate, frigărui cu slănină printre ele şi o pulpă de căprioară aplecată spre stânga.) Mai erau:

Slăninăfriptă Taieslănină.

Slăninăprăjită Roadeslănină.

Slăninăarsă Pişcăslănină.

Slăninărâncedă Înghiteslănină.

Slăninăsărată Şoricideslănină

(Zeamălungă era de felul lui din Rambouillet. Pe marele meşter de ciorbe îl chema de acasă numai: Zeamă, dar i s-a zis Zeamălungă pentru a-l deosebi de ceilalţi fraţi ai săi:

Zeamăchioară Zeamădulce.

Zeamăacră Zeamădeasă.

Zeamăgoală Zeamăgrasă.

Nume necunoscute printre evrei şi arabi. Pe alţii îi chema:

Fudulie Lingeblide.

Varzăcreaţă Burtăplină.

Crăticioară Bagănoală.

Dovlecel Polonic.

Pâinişoară Străchinel.

Lingurică Curcăbeată.

Maţesparte Bobcernut.

Fripturică Gâtuscat.

Crapumplut Ciorbărece.

Sfarmăoase Învârtefrigare.

Apoi: Suflănfoc, luat din bucătăriile nobilului cardinal Le Veneur; Gălbenuş (din Mayonne) care a închegat cel dintâi maioneza; şi Borcănel, născocitorul sosului cu muştar (foarte potrivit şi foarte sănătos pentru spinarea de iepure la frigare, raţa la tavă, ouăle răscoapte, peştele afumat, purcelul de lapte şi alte multe feluri de bucate).

Toţi aceşti vrednici şi veseli bucătari au intrat în pântecele scroafei împreună cu alţii. Fratele Ioan şi-a făcut loc cel din urmă, purtând în mână paloşul şi trăgând după el porţile ferecate, care aveau încuietori cu arcuri.