Capitolul XL.

Cum arată Bridoye pentru ce judeca pricinile dând cu zarurile

— Foarte bine, a spus preşedintele, dar dacă soarta pricinilor o hotărăşti după cum dă norocul, pentru ce nu arunci zarurile din prima zi când ţi se înfăţişează părţile, fără să mai amâni judecata? La ce-ţi mai slujesc sacii, cu toate scriptele lor?

— Îmi slujesc, ca şi domniilor voastre, domnilor, la trei lucruri, deopotrivă de prielnice, folositoare şi plăcute. Mai întâi, pentru a îndeplini formele, fără de care nici o hotărâre n-are putere, după cum o dovedeşte Spec. I tit. de instr. edit. et tit. de rescript. praesent. Ştiţi foarte bine, că de multe ori, în judecăţile noastre, forma schimbă şi preface conţinutul, căci forma mutata, mutatur substantia [168]. în al doilea rând, fiindcă îmi prieşte mişcarea, ca şi domniilor voastre, domnilor.

Răposatul Othoman Vadare, un doftor priceput, mi-a spus în mai multe rânduri că lenevirea trupului primejduieşte sănătatea şi scurtează viaţa tuturor oamenilor legii, ca şi pe-a dumneavoastră, domnilor. De aceea nouă ne sunt îngăduite unele jocuri cuviincioase şi plăcute, cum scrie în Thomae în secunda secundae quaest. ca şi Albert de Ros, care a fuit magnus practicus [169], iar după el Bărbăţia în prin. consil. Interpone tuis interdum gaudia curis [170].

Într-adevăr, într-o zi a anului 1489, având oarecari treburi băneşti la curtea domnilor consilieri generali, şi ajungând să pătrund până la dumnealor, cu învoirea bine răsplătită a aprodului – fiindcă după cum ştiţi pecuniae obediunt omnia [171] – i-am găsit jucând „musca”, un joc sănătos, cuviincios şi foarte vechi, îngăduit de lege. Îmi aduc aminte chiar, că domnul Tielman Picquet făcea pe musca şi glumea spunând celorlalţi domni de la curte, că tot lovindu-l or să-şi rupă scufiile pe spinarea lui şi o să-i certe nevestele când s-or întoarce acasă. Or, resolutorie loquendo [172] voi spune, ca şi dumneavoastră, domnilor, că nu-i o mişcare a braţelor şi a trupului mai înviorătoare în lumea dreptăţii decât să deşerţi sacii cu dosare, să răscoleşti hârtiile pricinilor, să umpli coşurile şi să cercetezi temeinic fiecare dovadă.

În al treilea rând, ca şi dumneavoastră, domnilor, socotesc că orice rod are nevoie de timp ca să se coacă. Timpul le scoate la iveală pe toate. Timpul e părintele adevărului. Iată de ce, ca şi dumneavoastră, domnilor, nu mă pripesc niciodată. Ţiu în loc şi amân hotărârea, până ce pricina, între timp, se limpezeşte, se dospeşte şi se coace; abia atunci arunc zarurile, iar părţile, după îndelungă aşteptare, primesc mai uşor hotărârea sorţilor. Portatur leviter, quod portat quisque libenter [173].

Judecând o pricină nedospită bine, adică la începutul ei, aş face aceeaşi greşeală ca şi felcerul care s-ar apuca să taie o bubă înainte de a se coace, sau ar încerca să cureţe o umoare rea a trupului, când abia s-a ivit. Quod medicamenta morbis exhibent, hoc jura negotiis [174]. Natura de asemeni ne învaţă, că fructele nu se culeg şi nu se mănâncă verzi, după cum nici fetele nu-s de măritat, cât sunt încă prea crude. Jam matura thoris plenis adoleverat annis virginitas” [175].

Toate lucrurile sunt a se îndeplini la vremea lor.