Capitolul XXXIX.

Cum a fost judecat în faţa lui Pantagruel judele Bridoye, care dădea hotărârile după cum picau zarurile.

Ziua următoare, la ceasul hotărât pentru judecată, Pantagruel a ajuns la Mirelingue. Preşedintele, senatorii şi consilierii l-au rugat să stea alături de ei, pentru a asculta lămuririle şi susţinerile lui Bridoye privitoare la hotărârea ce-o dăduse împotriva unuia Toucheronde. Curtea celor o sută nu socotea hotărârea dreaptă.

Pantagruel a primit bucuros şi a intrat în sala judecăţilor, unde l-a zărit pe Bridoye şezând pe scaun în mijlocul încăperii. Fiind întrebat, n-a răspuns decât atât, că din pricina anilor i-au slăbit ochii şi nu mai vede bine; acestea sunt beteşugurile şi nevoile bătrâneţii – vezi not. per Archid. D. LXXXVT C. tanto. Iată pentru ce nu mai deosebeşte numerele zarurilor atât de bine ca altădată. Şi aşa precum Isac, bătrân şi cu văzul tulbure, l-a luat pe Iacob drept Esau, tot astfel, având a hotărî asupra pricinii de care era vorba, a citit 5 în loc de 4, mai ales că folosise zarurile lui cele mici. Dar după toate legile dreptăţii, slăbiciunile fireşti ale omului nu pot fi socotite drept crimă, după cum scrie în […]. Căci ar trebui să fie trasă la răspundere natura, nu omul, după cum reiese din 7. maximum vitium C. de lib. praetor.

— Despre ce zaruri e vorba? a întrebat preşedintele Curţii, Trinquamelle.

— Zarurile cu care judec, a răspuns Bridoye. Alea judiciorum [167], despre care aminteşte […]. Dumneavoastră ce zaruri folosiţi pentru hotărârile înaltei Curţi? Toţi ceilalţi judecători hotărăsc potrivit celor arătate de D. Hen. Ferrandat et not. gl. în c. fin. de sortii, et 1. şed cum ambo ff. de jud. Ubi doct., care spune că zarurile sunt mijlocul cel mai cinstit, cel mai folositor şi cel mai priincios pentru judecarea pricinilor şi neînţelegerilor dintre părţi. Mai lămurit vorbeşte Bald. Bartol şi Alex: C. communia de leg. şi duo.

— Şi cum faci, prietene? a întrebat Trinquamelle.

— Iată, a răspuns Bridoye, vă voi arăta pe scurt, cum ne învaţă legea ampliorem & în refutatoriis, C. de appela şi gloss. 1. i. j. ff. quod met. causa. Gaudent brevietate moderni. Fac ca dumneavoastră toţi, domnilor, şi după cum e obiceiul judecăţilor, pe care trebuie să-l urmăm: ut noi. extra de consuet. c. ex literis et Ibi Innoc.

Adică: văzând şi revăzând, citind şi recitind, răsfoind şi puricând toate plângerile, înfăţişările, amânările, mărturiile, cercetările, arătările, dovezile, chemările, duplicatele, triplicatele, depunerile, opunerile, transpunerile, jurămintele, faptele nepermise, încheierile scrise, semnăturile, procedurile, examinările, înfruntările, trimiterile, admiterile, apărarea, învinuirile şi toate celelalte iţe şi chichiţe, înfăţişate dintr-o parte şi alta (cum se cuvine să facă fiecare judecător). Aşez alături, pe colţul mesei, mai întâi sacii cu hârtiile pârâtului, dându-le precădere (cum faceţi şi dumneavoastră). Pun apoi, pe colţul celălalt, sacii pârâtorului (cum faceţi şi dumneavoastră). Fiecare cu norocul lui.

— Şi cum deosebeşti de care parte e dreptatea?

— Ca şi dumneavoastră, domnilor, a răspuns Bridoye. Mă uit, mai întâi, să văd câţi saci sunt de o parte şi câţi de alta. Dacă sunt saci mai mulţi, scot zarurile mici. Mai am o pereche de zaruri mari, frumos tăiate şi bine şlefuite, pe care le folosesc când pricina mi se pare mai uşoară, adică atunci când sunt saci mai puţini.

— Şi pe urmă cum hotărăşti?

— Ca şi dumneavoastră, domnilor. Dau câştig celui care a avut mai mult noroc la zaruri. După cum cred că e şi drept.