Capitolul XXV.

Cum a cerut Panurge sfatul lui Herr Trippa

— Ascultă aici, a vorbit mai departe Epistemon. Iată ce gândesc că ar trebui să faci, înainte de a ne reîntoarce la regele nostru. În apropiere de ostrovul Bouchart locuieşte Herr Trippa. Omul acesta, care cunoaşte de-a fir-a-păr astrologia, geomancia, necromancia, chiromancia, metopomancia şi alte asemenea fierturi, prezice tot ce se va întâmpla de azi înainte. Să ne sfătuim cu el asupra îngrijorărilor care te muncesc.

— N-am nici o cunoştinţă despre prezicerile lui. Atât pot să spun, că într-o zi, pe când vorbea despre filosofie cu regele nostru în palat, am văzut cum slugile din curte îi înghesuiau nevasta (frumuşică altminteri) pe sub scară şi între uşi. Iar dumnealui, care iscodeşte fără ochelari toate ungherele cerului şi-ale pământului, care ştie tot ce-a fost, ce este şi ce va fi, pe nevastă-sa n-o vedea cum îşi dădea poalele peste cap! Şi nici măcar din zodiac n-a aflat. Dar dacă vrei să-i cerem sfatul, eu n-am nimic împotrivă. Să mergem. De la oricine mai ai câte ceva de aflat.

A doua zi de dimineaţă au ajuns la casa lui Herr Trippa. Panurge i-a dus în dar o blană de lup, o sabie grea cu mâner aurit şi cu teaca îmbrăcată în catifea, precum şi cincizeci de îngeraşi [152] frumoşi, de aur. Apoi s-a sfătuit cu el, prieteneşte, asupra celor ce-i stăteau pe suflet.

Herr Trippa l-a privit drept în ochi şi i-a spus:

— Toată înfăţişarea ta e aceea a unui soţ înşelat. Înşelat fără ruşine, de râs şi de batjocură.

Uitându-se apoi cu de-amănuntul în palma lui Panurge, a vorbit mai departe:

— Această cută uşoară, pe care o văd deasupra Muntelui lui Jupiter, nu se găseşte decât în palma unui încornorat.

A luat în mână un stilet, a însemnat cu el mai multe puncte, apoi, unindu-le între ele după socotelile geomanciei, a zis:

— Adevărul adevărat este că vei fi înşelat la puţină vreme după nuntă. Ghicitorul i-a cerut apoi lui Panurge horoscopul zilei lui de naştere. Panurge i l-a spus, iar Herr Trippa i-a întocmit numaidecât casa cerului, cu toate despărţiturile ei, privindu-i îndeaproape aşezarea şi întreita ei înfăţişare. A oftat din greu şi a vorbit:

— Ţi-am arătat dintru început, prea lămurit, că nevasta te va înşela; e un destin de care nu poţi să scapi. Iată aci întărirea celor ce ţi-am prezis. Nu mai încape nici o îndoiala: vei fi încornorat! Femeia ta te va bate şi, pe deasupra, te va fura, căci zăresc în a şaptea despărţitură tot felul de semne necurate şi chipuri purtătoare de coarne, ca Aries, Taurus, Capricornul şi altele, în a patra despărţitură se desluşeşte amurgul lui Jupiter şi aşezarea în patru unghiuri a lui Saturn, însoţit de Mercur. O să fii scărmănat zdravăn, omule bun!

— Frigurile să te scuture, nebun bătrân, nerod afurisit ce eşti! i-a răspuns Panurge. Când o porni alaiul încornoraţilor, pe tine o să te aleagă să porţi în frunte praporul breslei! Ia priveşte, ce neg mi-a ieşit între degete.

A întins spre Herr Trippa două degete ale mâinii drepte, desfăcute ca nişte coarne, şi i-a spus lui Epistemon:

— Îl vezi? Ăsta-i faimosul Ollus, despre care spune Marţial că stătea să descoasă necazurile altora, în vreme ce nevastă-sa îşi făcea de cap cu golanii. Era mai nepricopsit decât Irus, cerşetorul, dar se ţinea mândru, arţăgos şi ciufut, parcă ar fi purtat în el o mie de draci. Hai să mergem. Să-l lăsăm cu diavolii lui pe acest nebun de legat, să aiureze până n-o mai şti de el! Nu pot să cred că dracii se învoiesc să slujească unui asemenea mârlan. N-a învăţat nici cea dintâi poruncă a filosofiei, care spune: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!” El zăreşte paiul din ochiul altuia, dar bârna din ochiul lui n-o vede. Despre un astfel de polipragmon [153] pomeneşte Plutarh. Aşa era vrăjitoarea Lămia, care când se afla în mijlocul mulţimii sau într-o casă străină avea văzul mai pătrunzător decât al uliului, dar când se întorcea acasă, era mai oarbă decât o cârtiţă; nimic nu vedea baba, fiindcă de câte ori intra la ea în odaie, îşi scotea ochii din cap, ca pe nişte ochelari, şi-i băga într-o gheată agăţată în cui lângă uşă.

Herr Trippa a luat în mână o ramură de tamarisc.

— De data asta a nimerit-o, a spus Epistemon. Nicander ne învaţă că este o iarbă prevestitoare.

Herr Trippa a vorbit:

— Doreşti, poate, să ajungi la cunoaşterea adevărului cu ajutorul piromanciei şi aeromanciei, pe care atât de mult o laudă Aristofan în Norii lui? Vrei să încercăm cu hidromancia şi leconomancia, pe care le proslăveau asirienii şi le folosea Ermoleo Barbaro?

Îţi voi arăta într-o găleată cu apă pe nevastă-ta giugiulindu-se cu doi vlăjgani!

— Când îţi vei băga nasul în curul meu, să nu uiţi să-ţi scoţi ochelarii, i-a spus Panurge.

— Sau să întrebăm catoptromancia, cu ajutorul căreia Didius Julianus, împăratul romanilor, a prevăzut tot ce avea să i se întâmple? N-ai nevoie de ochelari. O s-o vezi pe nevastă-ta hârjonindu-se cu ibovnicii, mai limpede decât ţi-aş arăta-o în fântâna templului Minervei de la Patras. Vrei, poate, să încercăm cosciomancia, pe care cu atâta cinste o foloseau romanii la sărbătorile lor? Ia un ciur şi o pereche de foarfeci, şi vei zări pe toţi diavolii ţinând adunare. Ce alegi? Alphitomancia, despre care pomeneşte Theocrit în Pharmacsutria lui? Doreşti să amestecăm boabele de grâu în făină, cum cere ale uromancia? Ai poate mai multă încredere în astragalomancie? Iată aici pregătite toate semnele. Te ispiteşte tiromancia? Am pus deoparte o bucată de brânză de Brehemont. Giromancia? Voi arunca cercurile să se învârtească în faţa ta şi vei vedea cum toate vor cădea pe partea stângă. Sternomancia? Hm, ai coşul pieptului cam îngust. Limbanomancia? N-avem nevoie decât de puţină tămâie. Gastromancia? De care s-a folosit vreme îndelungată la Ferrara signora Jacoba Rodogina, vorbind din burtă pe toate glasurile? Cefalomancia nemţilor, care frigeau pe grătar căpăţâni de măgar? Ceromancia? Voi topi ceară în apă fierbinte şi vei vedea aievea chipul nevestei tale şi al golanilor care o înghesuiesc. Capnomancia? Voi azvârli pe cărbuni aprinşi câteva seminţe de mac şi de susan, cu miros plăcut. Axinomancia? Îmi trebuie o secure şi o piatră de agată, pe care o voi pune pe jar. Homer a folosit acest mijloc împotriva peţitorilor Penelopei. Onimancia? Am nevoie de untdelemn şi de ceară. Tephramancia? Vei vedea ridicându-se un nor de cenuşă, închipuind pe nevastă-ta aşa cum îi sade femeii mai bine. Botanomancia? Iată aici frunzele de salvie de care avem nevoie. Sicomancia? Ce însuşiri minunate au frunzele de smochin! Ichtimancia, folosită şi lăudată odinioară de Tiresias şi Polydames? Choeromancia? Vom frige mai mulţi purcei de lapte, ţie o să-ţi rămână cozile. Cleromancia: cum aştepţi să vezi cui îi pică banul din plăcinta de Anul nou? Antropomancia, de care s-a folosit Heliogaball împăratul romanilor? E puţin cam dureroasă, dar vei răbda-o destul de bine, de vreme ce eşti sortit să porţi coarne. Stichomancia sibilină? Onomatomancia? Cum te cheamă?

— Pupămăncur! a răspuns Panurge.

— Să punem la încercare alectriomancia? lată, voi însemna aici un cerc închis, pe care, privindu-te în ochi, îl voi despărţi în douăzeci şi patru de părţi asemenea. În fiecare voi scrie o literă a alfabetului şi pe fiecare literă voi aşeza un bob de grâu. Voi lăsa să intre în cerc un cocoş nedat la găini şi vei vedea că va ciuguli fără greş boabele de pe literele I. N. C. O. R. N. O. R. A. T. aşa cum împăratul Valens, doritor a cunoaşte numele urmaşului său, cocoşul alectriomantic a mâncat grăunţele de pe literele E. O. A.

. Doreşti să afli mai multe despre ştiinţa aruspicină? Despre extispicină? Despre profeţia citită în zborul păsărilor, în cântecul oscinelor, în boabele care cad la pământ din ciocul raţelor sfinte?

— Eu aleg balegospârcina, a răspuns Panurge.

— Necromancia? Voi reînvia pe unul care a răposat de curând, cum a făcut Apollonios din Tyane cu Ariile, sau ghicitoarea care i-a profeţit lui Saul. Iar dacă ţi-e teamă de morţi, ca oricărui bărbat înşelat, mă voi folosi numai de sciomancie.

— Dracul să te ia, nebun turbat, vedea-te-aş la casap, cu fes de albanez în cap! De ce nu mă pui să ţiu un smarald sub limbă sau să-mi leg de gât limbi de pupăză şi inimi de broască? Să mănânc ficat de balaur, ca să-mi aud soarta în glasul lebedei şi în cântecul păsărilor, ca arabii din Mesopotamia de odinioară? Să-l ia naiba de încornorat! Solomonar împieliţat! Arap blestemat! Vrăjitor de-al lui Anticrist! Să ne întoarcem la regele nostru. El ne va primi cu mustrare, că am intrat în vizuina acestui diavol îmbrobodit. Îmi muşc degetele de necaz că n-am rămas acasă. Aş plăti bucuros o sută de scuzi şi paisprezece groşi unuia care mi-a mai suflat o dată în fundul nădragilor, să vie să-i scuip în barbă. Sfinte Dumnezeule! M-a umplut de mânie, de blesteme, de vrăjitorie şi de deochi. Să-l ia dracul! Zi: amin, şi hai să bem. Mi-a pierit pofta de mâncare pe două zile! Dar nu mai mult.