Capitolul IV.

Cum a mâncat Gargamela o porţie zdravănă de tuslama înainte de a naşte.

Să vă istorisesc acum în ce chip a născut Gargamela; iar dacă nu mă puteţi crede, înseamnă că aveţi pe undeva o scăpăciune.

Dumneaei s-a scăpat, să iertaţi, după prânz în a treia zi a lui februarie, după ce gustase dintr-o porţie zdravănă de tuslama. Tuslamaua e o mâncare făcută din măruntaie de bou gras. Boii se îngraşă în staul, cu fân proaspăt adus de pe imaş. Imaşul e o păşune care se coseşte de două ori pe an.

Tăiatu-s-au în ziua aceea trei sute şaizeci şi şapte de mii paisprezece boi de-aceştia graşi, care au fost puşi la sărat în câşlegi, ca să fie pastrama din belşug toată primăvara, ştiut fiind că, la orice ospăţ cumsecade, sărătura stârneşte băutura.

Bucătarii gătiseră tuslama pe săturate, şi o brodiseră atât de gustoasă că toţi se lingeau pe degete. Dar tuslamaua, vedeţi dumneavoastră, dacă o laşi să stea, se strică, ceea ce e lucru de ruşine. Aşa fiind, Grandgousier a poruncit să se mănânce toată, ca nimic să nu se irosească; şi mai ales să nu se arunce! A poftit la ospăţ pe toţi târgoveţii din Saingais, din Suille, din Roche-Clermaud şi din Vaugaudray, la care s-au mai alipit megieşii lor din Coudray, din Montpensier, din Guy de Vede, precum şi alţi buni băutori, fraţi de pahar şi straşnici jucători de popice. Cumătrul Grandgousier i-a primit pe toţi cu mare bucurie, poruncind să i se dea fiecăruia câte o strachină. Iar pe femeia lui a sfătuit-o să nu înfulice prea lacom, aflându-se în preajma naşterii şi fiind tuslamaua un fel de mâncare anevoie de mistuit: „I s-a făcut mititelului poftă de borhot; nu-l lăsa, că-l papă tot!” Gargamela n-a ţinut însă seamă de nici o oprelişte şi a zvântat singură şaisprezece baniţe, două ciubere şi şase vedre. Ah, ce mai mândreţe de băligar creştea şi dospea în ea!

După ce s-au ospătat bine, au luat-o cu toţii pe Sub-Sălcii, şi-acolo în crâng, la iarbă verde, s-au prins la joc şi au săltat, în cântec vesel de oboaie şi ison dulce de cimpoaie, cu atâta foc şi-atâta pară, că inima ţi se umplea de primăvară, văzându-i cu câtă voie bună petrec şi la ulcele se întrec.