Capitolul XIX.

Cuvântarea meşterului Janotus de Baligardo către Gargantua pentru înapoierea clopotelor

— Hm! Hm! Hâc! Mna dies [37], domnul meu, mna dies. Şi dumneavoastră, domnilor, aşijderea. Aţi face o faptă bună dacă ne-aţi da înapoi clopotele, că ne sunt de mare trebuinţă. Hm! Hâc! Hapciu! Mulţi au venit la noi din Londras-Cahors şi din Bordeaux-Brie să le cumpere cu preţ bun, din pricina însuşirii lor fireşti şi a alcătuirii lor substanţiale, fiind înzestrate cu puterea telurică, esenţială şi elementară, întronificată în natura lor quidativă de a feri de negură şi de furtună nu numai viile noastre, ci şi pe cele vecine; ne-au ispitit cu bani grei, dar nu ne-am îndurat să le dăm clopotele, căci de-am lăsa viile fără apărare, am rămâne lipsiţi de sângele Domnului şi ne-am pierde deopotrivă simţurile şi legea. De veţi ţine seamă de rugămintea mea şi ne veţi înapoia clopotele, voi primi drept răsplată zece perechi de cârnaţi şi una de nădragi, de care bătrânele mele oase au mare nevoie. O pereche de nădragi sunt, Domine, un lucru foarte folositor, et vir sapiens non abhorrebit eam [38]. Hâc! Hapciu! O pereche de nădragi nu se găseşte pe toate drumurile, vă rog să credeţi! Gândiţi-vă, Domine, că sunt optsprezece zile de când mă silesc să compun această frumoasă cuvântare. Reddite quae sunt Cesaris, Cesari, et quae sunt Dei, Deo. Ibi jacet lepus [39]. Aveţi cuvântul meu, Domine, că ne vom ospăta împreună în camera, dacă doriţi; voi tăia unum porcum şi vă voi pune dinainte bon vino [40]. Iar dacă vinul va fi bun, la fel va fi şi latineasca.

Aşadar, departe Dei, date nobis clochas nostras [41]. Vă dăruiesc aci din partea Universităţii noastre aceste Sermones de Utino, nădăjduind că ne veţi da înapoi clopotele, care sunt de folos pentru toată lumea. Iapa dumneavoastră să fie sănătoasă şi Facultatea noastră de asemenea! Dar clopotele va trebui să ni le daţi! Fiindcă: Omnis clocha clochabilis, în clocherio clochando, clochans clochativo, clochare facit clochabiliter clochantes. Parisius habet clochas. Ergo gluc [42]. Ha! Ha! Ha! aşa e că am adus-o bine? Toate aceste le găsiţi în terţio primo [43] în Darii [44] şi în alte cărţi. Era o vreme când mă îndeletniceam şi eu cu Logica; acum mă mulţumesc cu gândurile mele, şi nu mai râvnesc altceva decât un vin bun, un aşternut moale, să stau cu şezutul la căldură, cu burta pe masă, şi cu o strachină cât mai adâncă dinainte.

Domine, vă mai rog o dată în nomine Patris et Filii et Spiritus sancti [45], daţi-ne înapoi clopotele. Dumnezeu să vă aibă în paza lui, iar Maica Domnului să vă ţină sănătoşi. Qui vivit et regnat per omnia secula secularum, amen [46]. Hm! Hapciu! Hâc!

Un oraş lipsit de clopote e ca un orb fără toiag, ca un măgar fără căpăstru şi ca o vacă fără talangă. Până nu vă veţi hotărî să ne daţi înapoi clopotele, vom plânge ca orbul care şi-a pierdut toiagul, vom zbiera ca un măgar fără căpăstru şi vom mugi ca o vacă fără talangă! Taponnus, adică nu Taponnus, ci poetul, laic Pontanus aminteşte despre un grămătic, care locuia lângă biserică, şi ar fi dorit ca toate clopotele să fie făcute din câlţi, iar limba lor din coadă de vulpe, ca dangătul să nu-i mai tulbure măruntaiele creierului şi să-l lase să-şi ticluiască în linişte rimele lui rimătoare. Dar noi ne-am pornit asupra lui cu puteri unite, l-am scărmănat cum i se cuvenea şi l-am înfierat ca pe un eretic. L-am făcut harcea-parcea! Şi cu aceasta am încheiat. Vaiete et plaudite. Aplaudaţi!