Capitolul XVIII.

Cum a fost trimis Janotus de Baligardo să ceară înapoi lui Gargantua clopotele cele mari.

Meşterul Janotus, tuns ca un împărat roman şi cu pălăria de teolog în cap, după ce s-a împărtăşit cu anafura la frigare şi cu agheasmă din butoi, a pornit spre locuinţa unde trăsese în gazdă Gargantua. Înaintea lui mergeau trei paracliseri rotofei, iar în urmă veneau, înşiraţi ca gâştele, alţi cinci-şase diaci, ţepeni şi jegoşi mai mult decât se poate. În pragul casei a ieşit să-i întâmpine Ponocrat, care s-a înspăimântat văzându-i astfel smoliţi, ca nişte măscărici culeşi de pe gârlă. Dascălul lui Gargantua a întrebat pe unul din diacii răpănoşi ce rost avea acel vicleim? Iar diacul i-a răspuns ţâfnos că s-au înfăţişat să ceară clopotele înapoi.

Auzind plângerea acelora, Ponocrat porni în grabă să-i dea de ştire lui Gargantua. Împreună au ţinut sfat, spre a hotărî ce să răspundă jegoşilor. Alături de dascălul său, Gargantua a chemat pe Filotim, mai-marele bucătarilor, pe scutierul Gimnast, care era căpetenia grajdurilor, şi pe pajul Eudemon. Laolaltă au stat să chibzuiască ce-i de făcut şi toţi au fost de-o părere, ca oaspeţii să fie duşi într-un loc ferit, unde să li se dea de băut după canoane; iar ca să nu se laude răpciugosul, că la cererea lui s-au înapoiat clopotele, Gargantua s-a folosit de râvna cu care diacii deşertau paharul şi a trimis după judele oraşului, după mai-marele Sorbonei şi după vicarul bisericii, cărora le-a încredinţat clopotele, mai înainte ca meşterul Baligardo să apuce să arate per longum et per latum [36] pricina pentru care venise. Ceea ce s-a şi făcut, iar după ce sus-numiţii au sosit, solul fu poftit să vorbească. Şi a început, tuşind, după cum urmează.