Capitolul XXII.

Jocurile lui Gargantua.

Mormăind printre dinţi un crâmpei de rugăciune, Gargantua se spăla pe mâini cu vin rece, se scobea în dinţi cu un ciolan de porc şi zăbovea la un vesel taifas cu prietenii. Slujitorii aşterneau pe jos un covor, şi aduceau cu ei o mulţime de zaruri, cărţi de joc, tăblii de şah şi altele. Jocurile lui Gargantua erau cam acestea:

Rişca; Soţ ori făr' de; Ţintarul; Concina dreaptă; Concina oarbă; Concina prădată; Tabinetul;

Toci; Popa-prost; Titirezul; Arşice; Uite-l, nu e; Poşta pleacă!; Zboară, zboară; Inelul pe sfoară;

Scriitorul; V-aţi ascunselea; Table; Dame; Ghiulbahar; Şah; Leapşa pe ouate; Musca;

Musca-n gaură; Musca la miere; Zece degete; Popiei; Uite-o lungă, uite-o scurtă;

Mama şi copiii; De-a prinselea; Sfoara în două; Lupul şi oile; Barbut; Cine pierde – câştigă;

Treizeci şi unu; Şaizeci şi şase; Douăzeci şi unu; Dardăr; Coarda; Pas, pasărea; Bile;

Tot rondul şi ce-oi lua; Mingea de perete; Mingea-n gaură; Nasturi; Poarca; Oglinda;

Iepurele şi vânătorul; Coada vulpei; Ţurca; Capra; Abiolanul; Sarea şi piperul; Alb şi negru;

Care dă mai tare; Pietricelele; Iadeş; Armaşul; Maica şi călugărul; Ceasul; Cine s-a mişcat?;

Ghici cine a dat?; Bâz! Bâz!; Fă ca mine!; Puia-gaia; Panţarola; Pichet; Macaua; Tablele pe dos;

Burtă peste burtă; Prinderea celui de-al treilea; Baba-oarba; Pe cine-oi lovi, vina mea n-o fi!;

Septica; Şapte jumătate; Fripta; Şotron; Şoarecele şi pisica; Scaunul şchiop; Surorile gemene;

Ţinta mişcătoare; Unde-i fluierul?; Ursul somnoros; Vama; Vânătoarea; Suveica; A cui e umbra?;

Cumperi ovăz?; Da şi nu; Fereşte picioarele!; Pajura sau coroana; De-a dopurile; Du-te, vino!;

Lumânarea; Ineluş-învârtecuş; Întrebările; Mingea în cuc; Mingea la colţ; Năfrămuţa; Oină; Ogoiul;

Pândirea cerbului; Pipăitul; Prinde-l dacă poţi; Porcarul; Spânzurătoarea; Cald şi rece; Scaunul care fuge; Scara; Ultimul câştigă; Eu nu văd ce nu vezi tu; Găseşte papucul; Vânătoarea oalei; Micul purceluş; Cocostârcul.

După ce se saturau de joc, cernind bine timpul şi trecându-l prin ciur, hotărau să mai bea puţin: cam unsprezece oale de fiecare gât. Pe-o bancă din grădină sau în mijlocul patului, Gargantua aţipea vreo două-trei ceasuri, fără gânduri urâte şi fără vorbe rele.

Când se trezea îşi freca oleacă urechile şi cerea vin rece, din care bea mai mult ca în restul zilei. Zadarnic a încercat Ponocrat să-i spună că nu-i sănătos să bei cum te deştepţi din somn.

— Aceasta-i adevărata viaţă a părinţilor noştri, răspundea Gargantua. Eu de felul meu dorm somn sărat şi pe mine somnul mă îngraşă.

Pe urmă se apuca să mai citească puţin în cărţi şi să-şi rostească rugăciunile; iar ca să meargă mai repede încăleca pe un catâr bătrân, care slujise sub nouă regi. Bolborosea din buze şi clătina din cap, mergând să vadă dacă nu s-au prins ceva iepuri în capcană.

La întoarcere dădea o raită pe la bucătărie, întrebând ce fel de cărnuri s-au pus în frigare. Pot să vă spun cu mâna pe inimă că se ospăta zdravăn, poftind la masă totdeauna câţiva băutori de soi, prieteni de-ai lui mai vechi sau mai noi.

Slujitorii săi cei mai de-aproape erau seniorii de Nebunar, de Godac, de Mestecat şi de Marigny. După cină jucau şah, zaruri şi dame, sau porneau pe la fetele din împrejurimi, în cinstea cărora se întindeau alte mese cu prelungire; apoi se culca şi dormea cu pumnii strânşi, până a doua zi de dimineaţă la opt.