Capitolul XXVIII.

Cum a luat Picrocol cu asalt La Roche-Clermaud şi cu câtă părere de rău a pornit Grandgousier la război.

În vreme ce fratele Ioan îi zvânta astfel pe mârlanii care năvăliseră în via mănăstirii, Picrocol a trecut în grabă mare cu oamenii lui prin Vadul-Vedei şi a luat cu asalt Roche-Clermaud neîntâmpinând nici o împotrivire. Şi fiindcă între timp se înnoptase, a hotărât să poposească în oraş, lăsând să se mai potolească puţin mânia care îl muncea. În zorii zilei următoare a pornit şi a cuprins meterezele şi castelul, pe care l-a întărit adunând acolo armele ce strânsese, ca să aibă un adăpost ferit, de va fi cumva el însuşi lovit din altă parte. Locul acela, prin aşezarea lui firească şi prin ceea ce mâna omului adăugase, era o cetate lesne de apărat.

Dar să-i lăsăm pe aceştia, şi să ne întoarcem la bunul nostru Gargantua, care se află la Paris, plin de râvnă pentru învăţătura minţii şi pentru îndemânările trupului; apoi la bătrânul cumătru Grandgousier, tatăl lui, care după cină îşi încălzeşte pântecele la flacăra unui foc cuminte, limpede şi liniştit; aşteaptă să se coacă castanele, scrie pe albul căminului, cu vârful ars al băţului cu care aţâţă focul, şi istoriseşte alor lui minunate întâmplări din vremile de altădată.

Unul din ciobanii care păzeau viile, anume Pillot, a venit spre seară să-i povestească de-a fir-a-păr toate fărădelegile şi jafurile pe care Picrocoi, regele din Lerne, le abătuse asupra pământurilor sale; cum a prădat şi a răvăşit toată ţara, afară de mănăstirea din Seuille, pe care fratele Ioan Spintecătorul a ferit-o de prădăciune; pentru care faptă, cinste mare i se cuvine. Numitul rege Picrocol se găsea acum cu oastea lui la Roche-Clermaud, unde se întărea.

— Vai! Vai! a oftat Grandgousier. Ce înseamnă una ca asta, oameni buni? Visez sau e adevărat ce aud? Picrocol, vechiul meu prieten de totdeauna, cu care de când mă ştiu am trăit în bună vecinătate, a pornit cu război împotriva mea? Cine l-a stârnit? Cine-l aţâţă? Cine l-a îndemnat? Cine îl sfătuieşte? Of, of, of, of! Isuse Cristoase, Mântuitorule, vino-mi în ajutor, luminează-mă şi arată-mi ce trebuie să fac. Spun şi jur în faţa ta, cerându-ţi ocrotire, că niciodată nu i-am căşunat vreun rău şi nici oamenilor lui vreo pagubă; nu m-am gândit nicicând să-i calc sau să-i jefuiesc pământurile; ba dimpotrivă, l-am ajutat cu oameni, cu arme, cu bani, cu înlesniri şi cu sfaturi, de câte ori am putut, spre folosul lui. Ce duh rău îl stăpâneşte, de-a pornit asupră-mi cu o astfel de ocară? Dumnezeule mare! Tu care le cunoşti pe toate, ştii că tăria inimii nu-mi lipseşte. Iar dacă i-a fost dat să fie cuprins de nebunie; dacă pentru a-l aduce în simţiri mi l-ai trimis să-l vindec, dă-mi putere şi luminează-mă, să-l îndrum spre ascultare, sub stăpânirea sfintei tale voinţe.

Of, of, of! buni prieteni ai mei şi credincioşi slujitori, veniţi-mi întru ajutor şi dăruiţi-mi sprijinul vostru în acest ceas de grea cumpănă. Toată viaţa am fost dornic de pace; bătrâneţele mele au nevoie de odihnă, şi iată-mă-s nevoit să port pe umerii mei slabi şi osteniţi platoşa de luptă, să prind cu mâinile mele firave suliţa şi ghioaga, pentru a ocroti şi a ajuta pe supuşii mei izbiţi de urgie. Aşa cere judecata cea dreaptă: căci prin munca lor mi-am ţinut zilele şi din sudoarea lor ne-am hrănit, eu, copiii mei şi tot neamul. N-aş dori, totuşi, să pornesc la război, până nu voi încerca toate căile, pentru a ajunge la înţelegere. Astfel m-am gândit şi aşa găsesc cu cale.

Grandgousier a chemat pe sfetnicii săi şi le-a înfăţişat lucrurile aşa cum erau. Toţi au hotărât într-un glas să fie trimis la Picrocol cu solie unul dintre bărbaţii cei mai chibzuiţi şi să-l întrebe: de ce stricase pacea şi încălcase pământurile asupra cărora n-avea nici un drept să poruncească. Au mai hotărât de asemeni, să plece cineva să-l caute pe Gargantua şi pe oamenii lui, chemându-i să apere ţara.

Grandgousier a întărit cu voie bună aceste hotărâri şi a poruncit ca aşa să se facă. Apoi, fără zăbavă, a trimis pe unul din slujitorii lui, anume Basque să-i ducă lui Gargantua scrisoarea de mai jos.