S-au întâlnit un plug ș-un tun

Pe drumul unui mic cătun.

Și drumul așa strâmt era

        Că nu putea

Pe el sa treacă decât unul.

Să treacă Plugu-ntâi sau Tunul?

În marea lor nedumerire

        Șezură-n loc,

Dar Tunul, țanțoș, c-o privire

        Plină de foc,

Și fulgere țâșnind din ochi-adânci,

Se repezi și dete-un brânci

        Plugului, zicând: 

— „În lături, țopârlan de rând!”

„Eu cel dintâiu să trec se cade;”

Smerit în urmă să-mi mergi bade!”

Dar Plugul spuse cu sfială: 

— „Prietene, fără-ndoială,”

„Pesemne ești smintit, ori... Krupp?”

„Aș înțelege-o rugăminte;”

„Dar să-mi ordoni să treci-nainte?!”

— „Ordon! Iar de nu vrei, — te rup!”

Ș-adaogă: „Nu mă cunoști,”

„Desigur dacă îndrăznești”

„Porunci-mi să te-mpotrivești

Eu-s fruntea falnicelor oști,

Și nu s-a-ncumetat nici unul

A umili pan-acum Tunul !”

      „Nemernic Plug,” 

      „Eu aș putea” 

      „Doar c-o ghiulea”

      „Să te distrug!” 

„Ar fi să-ți fac însă o farsă” 

„Nedemnă de puterea mea.”

„Privește!”

„Și, spune-mi, nu te îngrozește” 

„Această gură ce foc varsă” 

„Ca un balaur din povești?” 

„Și, spune-mi, nu te îngrozești”

„Când glasu-mi sună mânios”

„Ca trăznetul cel fioros?”

„Să-nfrunți, tu, forța mea haină,” 

„Tu, vierme târâtor în humă?!”

„O, Plugule, asta-i o glumă!”

„Eu pot preface în ruină”

„Cetăți cu ziduri seculare”

„Și pot trimete la plimbare”

„Pe celălalt tărâm, o Plug,”

„Zecimi de mii de inși !... Toți fug”

„În fața Tunului năpraznic!...”

„Zău, recunoaște: fuși obraznic!”

Sărmanul Plug rămase o clipă 

        Îngândurat.

Unui puternic îngâmfat

E greu să-i dai răspuns în pripă.

Dar, după ce se chibzui,

        Grăi: 

— „Mărturisesc cu resemnare:”

„Puterea ta este mai mare,”

        „O Tun”

        „Nebun!”

„Și-și închină fața sa plânsă”

„Mărturisește și tu însă”

„Ca și eu deși nu-s fălos”

„Pe lumea asta-s de folos!” 

„Urgia ta pustiitoare”

„Distruge sate si ogoare,”

„Și ori pe unde treci lași gol,”

„Ruină, jale și pârjol!”

„Ș-atunci vin eu, Plug oropsit,”

„Și dreg ce tu ai nimicit:” 

„Colibele nefericite”

„Și lanurile aurite,”

„Ca-n urma brazdei Plugului”

„Cresc spicele belșugului,”

„Și nu-i pamânt mai mult bogat”

„Ca cel cu sânge îngrășat!”

Așa vorbiră plug și tun

Pe drumul micului cătun.

Dar, iată, după un tufan

Le iese-n cale un țăran,

Care le zise: — „Pace vouă!”

„Unelte sunteți amândouă”

„De o potrivă de utile:”

„Tu, mândre tun, ești vitejia,”

„Tu, plug umil, ești hărnicia!”

„Și trebuie sa vă legați”

„Ca frați!”

„Și, mai ales, să nu uitați” 

„Ca eu țăranu-n veci jertfit,”

„Ca mucenicul osândit”

„Să piară pe aprinsul rug, —” 

„Eu mânuesc și tun și plug!”