XXVIII.

De dimineaţă, domnul Lepic îl zădărăşte întruna şi Morcoveaţă scapă această grozăvie:

— Dă-mi odată pace, imbecilule!

Pe loc, aerul parcă îngheaţă în jurul lui şi două izvoare de foc îi frig ochii.

Se bâlbâie, gata să intre în pământ, la un semn.

Domnul Lepic îl priveşte lung, lung, dar nu face semnul acela.