XIII

Cer iertare de descrierea aceasta lungă, cer iertare pentru nevoia în care m-am aflat de a spune de trei și patru ori tot acele lucruri și acele idei, și câteodată într-un limbaj ce-l hulesc. Așa de nenorocită este plecarea literaturii române și așa de întunecată minteanoastră, că aceste principii elementare ce sunt în alte țări o faptăvederată, de care nu se mai vorbește, ca și de mișcarea pământului,seamănă a fi pentru noi lucruri din ceea lume; aiurea ar fi pedanteriesă zici că limba, literatura și poezia sunt trei cuvinte identice aleuneia și singură formulă... naționalitatea. Pentru noi, înecați înpedantism, este o noutate îndrăzneață de a le rosti, vrednică dehula învățaților și legislatorilor Parnasului. După pilda lui Galilei,ce striga din închisoarea unde-l pusese pedanții vremii de pe atunce:"pururea se mișcă", voi striga din Moldova, ca să se audă pesteMolna, peste Milcov, peste Carpați: limbile domnilor I.L.P. și altoranu sunt limba românească și literatura de astăzi nu-i literatură românească.

O mare mâhnire simt; neologismul nesocotit așa ne-a învălătucit, încât nu mai putem zice cele mai simple lucruri și mai obicinuite,fără amestecare de vorbe străine: deprinderea noastră de limbi șide lexicoane străine ne-a tăiat la rădăcină cuvintele și idiotismuladevăratei limbii noastre, încât ne este mult mai ușor de a scri șivorbi franțuzo-românește și italiano-românește, decât sadea românește;ne mirăm când un cuvânt român sau o locuție pământeană picădin condeiul nostru. Cuvintele sunt țărușele, idiotismul este marca, iar stilul este naționalitatea unei limbi. Mărturisesc neputințamea, deși am cercat a arăta rana noastră, rămânând cu nădejde căPascalii, Volterii, Cornelii, Racinii români viitori vor găsi și limba șistilul român, care le-am prăpădit.