IV
Poezia poporală este nu numai expresia cea mai vie a caracterului naţional, dar ea aruncă şi o lumină asupra comerţului din timpurile trecute:
Măiculiţa tot mă-ntreabă,
Care muncă mi-i mai dragă?
Un cal bun de călărie
Şi arme de Veneţie.
Nici Miron, nici Neculce, nici Ureche în cronicile lor nu pomenesc de comerţul veneţianilor şi al genovezilor cu ţările noastre; însă cântecul poporal îndeplineşte acea lacună cu două cuvinte.
El asemenea arată dragostea nemărginită a românului pentru frumuseţile naturii, ca o moştenire virgiliană:
Primăvară, muma noastră,
Ia zăpada de pe coastă,
Iarba verde să mai crească,
Sufletu-mi să-mi răcorească;
Să-mi aud cerul tunând,
Să mai văd turme păscând! etc.
Este dar de nevoie a mai analiza simţirea exprimată în aceste rânduri şi poetica lor frumuseţe?
Este oare vreo introducere mai minunată în literatura modernă, un tablou mai homeric decât această strofă care începe un vechi cântec haiducesc?
Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Şi-mprejurul focului
Stau haiducii codrului!... etc.
Este mai simplă, mai colorată, mai frumoasă descriere decât aceasta din Balada Badiului?
Pe luciul Dunării,
La scursurile Gârlei,
La cotitura mării
Ion, mări, că mi-şi venea...
Un caic lung, şinuit,
Pe dinăuntru poleit,
Cu postav verde-nvelit,
Şi-n caic şedea lungit
Tăietorul frâncilor,
Măcelarul turcilor!... etc.
Poezia poporală se mai deosebeşte şi prin o cunoştinţă psihologică, care denotă spiritul observator al poporului.
De voieşte să arate cochetăria femeiască, cântecul zice:
Puica trece şi zâmbeşte
Şi-a mă zări nu voieşte... etc.
În balada Păunaşul codrului, femeia privind lupta pe moarte a doi voinici, care o iubesc, zice cu mândrie:
Din doi care-a birui
Eu cu dânsul m-oi iubi,
Bărbăţel voios mi-a fi... etc.
La notiţele preţioase despre relaţiile (referinţele) noastre politice şi comerciale, poezia poporală mai adaugă o largă prescriere de starea morală, de obiceiurile vieţii intime şi de organizarea socială a Principatelor: prin urmare, poezia poporală trebuie să fie obiectul studiilor noastre serioase, dacă vrem să aflăm cine am fost şi cine suntem.
