Cea mai interesanta acţiune

ORA OPT DIMINEAŢA. O pală de vînt joacă în opturi mlădii cîrlionţii lui Tudor, conducătorul de grupă. Băiatul stă în picioare, pe treapta a treia a scării de piatră, iar grupa ciuguleşte, la umbra, dudele negre ce au picat peste noapte. În toată curtea n-au mai rămas decît ei şi cîţiva pui mai mărişori de găină ce scurmă cu îndîrjire, dar fără folos, rămăşiţele mingii de ping-pong, spartă seara iârziu, în finala campionatului taberei de curte. Dincolo de zăplaz, Ia vreo cincizeci de paşi, grupa a doua stropeşte straturile de roşii şi castraveţi de pe lotul şcolar, iar grupa a treia, formată din cei mai mici, împodobeşte cu frunze proaspete de arţar tăblia roşie de la intrare, pe care scrie mare, cu alb : „TABĂRA DE CURTE".

Mîngîiat de boarea dimineţii, drapelul îşi flutură umbra peste fruntea lui Tudor. Poate de aceea îngîndurarea lui părea mai adîncă, iar grupa, mînjită pe buze şi pe bărbie, i-o respecta în tăcere. Ori poate că cei opt tăceau numai pentru că dudele erau într-adevăr dulci ?...

Tudor răsuceşte între degete o hîrtiuţă. Hm, grea treabă e să fii conducător de grupă în vacanţă. Ai la-ndemînă zeci de acţiuni, care de care mai interesantă. Să fie asta o greutate ? Vedeţi ? Sigur, e uşor să fii simplu pionier... Să vină altul şi să-ţi spună : „Uite, frăţioare, acum facem asta... Pe urmă, ailaltă, apoi la ora X, cutare, şi la Z, mai ştiu eu ce...“ Ei, dar conducător e altceva. Din toate acele zeci şi zeci de acţiuni interesante, care e cea mai interesantă ? Din două acţiuni, alegi totdeauna pe cea mai interesantă. Te apropii de băieţi, chibzuieşti împreună cu ei, le ceri părerea...

Tudor se apropie de băieţi. Coboară o treaptă, apoi încă una :

— Ei, ce părere aveţi ? ! Mergem astăzi la pădure, sau la scaldă ?

— La pădure !

— La scaldă !

— La pădure ! La scaldă î

Orătăniile aleargă care-ncotro. Cei opt, în picioare, ţipă aşa de tare, că fără veste dudele prea coapte încep să le curgă în cap.

— Staţi ! acoperă Tudor hărmălaia, urcat din nou pe treapta a treia Staţi jos ! Să chibzuim. La pădure am da de luminişuri, de izvoare, ne-am urca în copaci, am găsi veveriţe... Am culege flori, ciuperci, fragi...

— La pădure ! Să mergem la pădure ! După fragi ! După veveriţe !

— Fragi !

— Veveriţe !

— Fragi ! Veveriţe !

Conducătorul grupei îşi pune degetele în urechi :

— Nu ţipaţi ! 1 De ce jucaţi într-un picior ? N-am hotărît nimic... Să chibzuim. Nu credeţi, totuşi, că e mai bine, mai interesant la scaldă ? Putem face baie, ne-afundăm printre trestii, pescuim, culegem scoici. Nu e interesant ?

Băieţii sar în picioare şi-şi şterg de praf pantofii de doc, gata de plecare:

— La scaldă !

— La scaldă !

Tudor urcă neliniştit încă o treaptă... Flutură în mină hîrtiuţa :

— Nu vă pripiţi, tovarăşi ! Am aici, aici, pe hîrtiuţa asta, zeci de acţiuni interesante... De ce să dăm buluc, la întîmplare ? Judecăm liniştiţi, şi p-ormă gata ! Plecăm... De pildă, ştiţi voi cum se scoate un ziar ? G carte ? Vedeţi ! Nu sînteţi de părere să vizităm o tipografie ?

— Să mergem...

Conducătorul grapei zîmbeşte triumfător şi coboară o treaptă :

— Sigur. Toate sînt interesante... Dar nu credeţi c-ar fi mai interesant să vizităm o fermă ? N-aţi vrea să vedem tractoare ? Sau caii ? Hm ? Să călărim căluţii ? Sau să dăm o mină de ajutor la strîngerea caiselor ?

— La fermă ! La cai ! La caise ! se-mbulzesc cei opt în jurul treptelor, zvîrlind din mină dudele...

— Staţi ! N-am isprăvit ! flutură năduşit hîrtiuţa Tudor, acum suit pe treapta a cincea... Ce-aţi zice... picioarele în soare.

E ora zece... Soarele s-a ridicat mai sus. Umbra dudului s-a subţiat, pitindu-se măruntă lângă trunchi. Dar parcă nici băieţii nu mai sînt chiar opt.

Conducătorul grupei nu observă însă fenomenul. Continuă propunerile:

— Ce-ar fi să-i tragem un meci de volei cu tabăra nr. 2 de pe malul lacului ? Şi pe urmă să ne plimbăm cu bărcile. N-ar fi interesant ?

— Dar hai odată, mormăie cei cîţiva lungiţi cu capul la umbră şi cu picioarele în soare.

— Ei nu, fără anarhie... Staţi jos ! Să chibzuim... Credeam că ne-am înţeles. Uite, am aici nişte invitaţii pentru concursul de aeromodele... Sau facem zmeie... Sau...

Acum soarele e chiar deasupra catargului. Faţa conducătorului grupei nu mai e umbrită. Străluceşte toată, ca unsă. Umbra dudului s-a îngustat şi mai mult. Dar grupa s-a evaporat. A mai rămas un singur băiat, grăsun, brobonit şi el de sudoare. Dacă n-ar avea un nas cîrn, fără-ndoială jumătate din el i-ar rămîne în soare.

— Sau, tovarăşi, continuă Tudor cu nasul în hîrtiuţă, nu credeţi c-ar fi interesant să mergem la club, să jucăm şah, micul biliard ?

,,Grupa“ nu mai răspunde. Dă doar din cap pîn! ce-şi atinge pieptul cu bărbia, apoi tresare, dă capul pe spate şi iar îl scapă spre piept.

— Sau să mergem la lotul şcolar... Sau să... Sau să... plescăie din limbă şi caută cu ochii închişi ceva şi mai interesant.

„Grupa” dă din cap aprobativ.

...E ora douăsprezece.

Deodată, vorbitorul se opreşte trăsnit. Nu fiindcă la trei paşi de el „grupa", rămasă cu capul în piept, răspunde tuturor propunerilor cu un uşor sforăit, ci fiindcă în aceeaşi clipă pe poarta taberei intră ceilalţi şapte...

— Unde-aţi fost ? scrîşneşte Tudor, urcat dintr-un salt pe treapta a şasea, smucindu-şi furios cîrlionţii ce i s-au prins de fruntea asudată.

Copiii se-adună unul cîte unul în jurul său :

— La volei...

— La Club...

— La fermă...

— Aşa, de capul vostru ?

— Cum, de capul nostru ?

— Ne-am ,,ataşat“ la grupa a doua...

— Şi noi la a treia.

— Da ? Asta-i anarhie ! De ce să vă ataşaţi ? Voi n-aveţi grupa voastră ? O să ridic problema la prima adunare de detaşament... O să vedeţi voi...

Grăsunul se smuceşte speriat de lîngă dud :

— Ce ? Ha ?

Tudor coboară şi-l bate prieteneşte pe umăr :

— Nu e vorba de tine... Tu eşti un pionier disciplinat... O să te propun pentru evidenţiere... Iar către ceilalţi, peste umăr : Vă-nvăţ eu să nu mai călcaţi disciplina de tabără !

E ora două... In curte n-a mai rămas nimeni. Dudul îşi îngroaşă din nou umbra. Puii s-au săturat, pesemne, să tot scurme rămăşiţele mingii de ping-pong şi atacă acum, bucată cu bucată, hîrtiuţa făcută ferfeniţă, pe care erau înşirate cele mai interesante acţiuni...