„Moment organizatoric"

AŢI OBSERVAT, DESIGUR : ÎN MATERIE de vacanţă şcolară, toţi copiii se trezesc — dar ce zic eu ? — se nasc specialişti. Luaţi-l pe primul pici şi puneţi-l să spună ce are de gînd să facă el în aceste trei luni de vară. O să vedeţi, parcă-i un arc scăpat din rost :

— Cutare, pe urmă cutare ş.a.m.d. Şi iarăşi cutare şi cutare etc., etc. ... Parcă-l apucă o furnicătură, un fel de zăpăceală — ăsta-i cuvîntul — iar la sfîrşitul verii, privind în gol, ca la o păpădie golaşă, cu fulgii risipiţi, îl mai şi auzi :

— Ah, ce frumos a fost...

Cînd mă gîndesc la ce ar putea face, în ce ar putea preface acest bulgăre de timp, aur nu alta, mă apucă mila. Fără exagerare. Bineînţeles, tot secretul este să chibzuieşti, să n-o iei razna prin păpuşoi, să croieşti pe îndelete, să masori de zece ori înainte de a tăia o dată. Altfel, iese, cum se spune, dintr-o piele de vacă şi o teacă. Şi câtă dreptate are tovarăşul diriginte :

— Într-o vacanţă vă puteţi alege cu un cîştig pentru toată viaţa. Puteţi face o mie de flecuşteţe, puteţi căra toată ziua tranzistorul după voi şi învăţa o sută de melodii cu „Ciau bambina„.“ Dar puteţi citi operele complete ale unui autor sau învăţa o limbă străină... Puteţi merge de zece mii de ori pînă la colţul străzii, dar se poate face şi turul României. Alegeţi ! Totul este să pui „cap compas* spre o ţintă mare, demnă de anotimpul vacanţei. Asta ar fi momentul organizatoric al vacanţei. Da, va să zică să alegi, să chibzuieşti, să nu risipeşti bancnota de un miliard de secunde a vacanţei, ca orbul făina din mină...

Acestea, nu încape îndoială, arau gândurile cu care Mielu Fărâmiţă, aflat în şezlongul de sub dud, intra în vacanţa mare. Veţi recunoaşte : gînduri mari, cu totul şi eu totul demne de stima orişicuL Şi un asemenea dispreţ faţă de uşurătate nu putea, n-avea cum. să nu-şi pună pecetea nu doar pe întreaga lui vară, ci chiar asupra viitorului său. Căci nu erau ispite sclipind în gol ca nişte fulgere sterpe, de secetă. Nu. Băiatul medita adine, întorcea pe toate feţele fiecare idee, cîntărea fiecare proiect, pînă la miligram, în balanţa importanţei, a utilităţii, parcă şi-ar fi făcut bagajul pentru o călătorie în lună. Ce iau cu mine, ce las deoparte, ce e indispensabil pentru tot restul vieţii ? Şi totul notat, scris, consemnat. De unde ştiu ? Ştiu i E doar o bănuială ? Nici vorbă, am şi probe. Probe scrise. Căci am intrat în posesia jurnalului acestui „moment organizatoric*, moment care, ce-i drept, a durat trei luni încheiate. Şi dacă, dragi cititori, alegîn-du-vă voi înşivă drumul vacanţei, veţi folosi întrucîtva marea lui experienţă, iată, vi-i aduc la cunoştinţă, precizînd că n-am schimbat nici o iotă, tocmai pentru a sublinia atît orizontul cît şi marea încărcătură de ambiţie a bunului meu prieten Mielu Fărâmiţă.

18 iunie. Să învăţ limba franceză la perfecţie.

20 iunie. Şi germană.

26 iunie. Să învăţ călăria.

28 iunie. Cu sărituri la obstacole ? Cu !

6 iulie. Să învăţ pe dinafară 50 de poezii.

10 iulie. Să învăţ înotul.

12 iulie. Plus săriturile de la trambulină ? Plus !

15 iulie. Dac-aş învăţa zilnic 5—10 cugetări şi aforisme, la toamnă aş şti o mie. O comoară !

22 iulie. Să fac un album filatelic.

24 %ulie. Aş putea să mă pun la punct cu arta fotografică.

29 iulie. Să mă înscriu la un cineclub.

154

4 august. Uitasem muzica 1 într-o vacanţă se poate învăţa pianul. Şi acordeonul.

7 august. Chitara e foarte frumoasă...

12 august. Voi învăţa gimnastica (inele, paralele, sol şi chiar subsol).

20 august. Cred că aş putea creşte porumbei. Voi face columbofilie.

26 august. Şi iepurofilie.

3 septembrie. Să îmi dresez căţelul. Mai mult ca perfect. Nu e simplu, de aceea vara trecută mi~a ieşit cam imperfect.

7 septembrie. Ce-ar fi să m-apuc de canotaj ?

9 septembrie. Ori de schiuri pe apă ?

12 septembrie. Prefer pescuitul subacvatic.

Acesta este jurnalul. Priviți-l, pipăiţi-l, Totul e scris curat, ordonat, rod vizibil al chibzuinţei. Numai că fiecare rând este tăiat. Şi-o fi realizat bunul meu prieten, pe rînd, toate proiectele ? O, dar alunei trebuie găsit şi aclamat, purtat pe umeri, aruncat în slăvi ! Dar unde eşti tu, Mielu Fărâmiţă, titan al timpului liber ? Unde să te găsim, copil minune al vacanţei ? ... L-am căutat. Şi l-am găsit. Bineînţeles, tot în şezlongul de sub dud. Avea în faţă o altă foaie de hirtie, nou începută. Pe ea scria cu litere groase, de tipar, aşa :

15 septembrie. MÎINE ÎNCEPE ŞCOALA. HOTĂRÎREA MEA ESTE DEFINITIVĂ : VOI FI PREMIANTUL CLASEI!

16 septembrie. AL ŞCOLII!

20 septembrie. AL MUNICIPIULUI!

Obosit, băiatul aţipise. Era la 21 septembrie. Şcoala începuse de o săptămînă.