Dubla calitate

SFÂRŞIT DE TRIMESTRU.

Sandu a primit sarcina să scrie la gazeta şcolii (reţineţi : a şcolii) un articol despre situaţia la învăţătură din clasa a VII-a şi în primul rînd, fireşte, despre situaţia pionierilor. Simplu, nu-i aşa ? Rupi o foaie din caiet, tragi un chenar dublu cu cerneală roşie, trânteşti un titlu „pe două coloane”, cu peniţa rondă, şi pe urmă transcrii cu grijă... vechiul articol din gazeta clasei (care nu are decât un singur chenar şi nici un titlu prea... gazetăresc). Intr-adevăr, nimic mai simplu la prima vedere. Dar numai la prima vedere. Căci cum o să-l dea Sandu pe Mitică D. Dumitrescu la gazeta şcolii ? (Reţineţi : a şcolii). Da, pe Mitică Dumitrescu, vechiul şi bunul său coleg de bancă, pe blândul Mitică, generosul nronrietar al veşnic umflatei serviete de muşama, mirosind toamna a gutui şi iarna a caltaboş ? Pe tăcutul Mituş, neobosita sa umbră, pe Miti, inegalabilul copist de planuri şi rapoarte de activitate ? Oroare ! Ar fi să scrie aşa :

„Î n încheiere, nu putem şi n-avem de gînd să ascundem că însăşi onoarea detaşamentului nostru e pătată de pionierul Dumitru D. Dumitrescu, care a căzut la cinci obiecte.“ Sau, în cel mai bun caz ; ,,N-ar fi cazul ca unii pionieri să se trezească la realitate şi să-şi îndrepte situaţia pînă nu e prea tîrziu ?“ Şi, in paranteză : „(Dumitrescu D. Dumitru ce părere are?)“

Şi asta la gazeta şcolii ! Aşezată in hol ! ! în faţa cancelariei, chiar lângă sala de festivităţi — unde au loc şedinţele cu părinţii ! ! ! Să-l faci, care va să zică, de rîs în faţa şcolii, a cartierului, a oraşului ! Şi asta în calitate de prieten ? Peste putinţă ! Dar, la urma urmei, în calitate de pionier ce-ar putea face ? Să nu scrie articolul ? Nu se poate. (Şi încă degrabă. Şi aşa a întîrziat destul.) Să nu scrie despre Mitică Dumitrescu ? Imposibil. Atunci? Atunci să scrie articolul în dubla lui calitate : de pionier şi de prieten.

Iată articolul, aşa cum a apărut la gazetă :

„Situaţia la învăţătură în clasa noastră se prezintă bine. Din douăzeci şi opt de elevi, douăzeci şi cinci sînt promovaţi. Cinste lor ! In schimb, elevul Dumitru D. Dumitrescu, deşi corijent la geografie, îşi duce cu cinste la îndeplinire sarcina de a deschide geamurile în fiecare recreaţie, ştiut fiind că o clasă neaerisită dăunează sănătăţii şi muncii noastre. La fel la botanică, în ciuda faptului că are media patru, are o grijă permanentă ca toţi elevii clasei noastre să-şi cureţe bine ghetele la intrarea în clasă, iar la matematică — atît la algebră cit şi la geometrie — deşi el personal, cînd a scos la tablă, nu scrie, la drept vobind, nimic, se preocupă zi de zi ca tabla să fie totdeauna ştearsă şi buretele ud. Aceasta este situaţia la învăţătură în clasa noastră.

Cinste elevului Dumitru D. Dumitrescu !“

A doua zi, la intrarea în clasă, băieţii îi întorc unul după altul spatele.

— Halal pionier !

Şi, în timp ce se aşază nedumerit în bancă, bunul, blîndul, generosul Mitică Dumitrescu se ridică ţeapăn şi se strîmbă cu gura unsă de caltaboş :

— Halal prieten !