Însemnări de lector

AM ÎMPRUMUTAT ÎNTR-O ZI O CARTE de la biblioteca din cartier. Cu acest prilej, mi-am întărit o dată mai mult convingerea că, citind o carte de la bibliotecă, faci cunoştinţă nu numai cu eroii cărţii, ci şi cu cititorii ei... Cum aşa ? Simplu. Dacă vrei să cunoşti eroii, citeşti frumuşel pagină cu pagină, şi dintr-o dată te vezi înconjurat de Vitea, Huck, Nică, Gulliver sau Gavroche.

Şi cititorii ? Ei sînt pe ultima pagină a cărţii. Şi-au semnalat prezenţa cu tot felul de cerneluri şi peniţe, cu cărbune şi creioane, lăsînd acolo cugetări, sentinţe, maxime şi mai ales semnături.

Iată această „pagină a cititorului” la sfîrşitul volumului întîi din operele lui Gaidar, de la biblioteca populară din cartier.

Cu cerneală albastră :

„Citită de mine azi 15 aprilie. Plăcut f.f. mult. Plâns paginile 1 şi urm. Spre amintire semnez, Puyca“.

Cu creion roşu :

„Citită de subsemnatu’ De la un capăt pân’ la altu’!“

Alt creion roşu, înmuiat în gură :

„Tot ce-aţi scris este valabil şi semnez : indescifrabil, strada Garoafei 3 bis, sectorul IV Bucureşti, în curte pe stingă, bateţi în geam (cline rău)“.

Subliniat de două ori :

„O minte fără cărţi e ca o pasăre fără aripi. Nu înţeleg de ce zmîngăliţi cărţile care sînt un prieten ce trebuie să circule din mână în mână. Dau o colivie de sîrmă pe un porumbel. Nicu“.

Cu creionul, de-a curmezişul :

„Ce fel de porumbel ? Fiert sau fript ?“

Cu tuş negru, ce s-a lăţit:

„Citită de mine azi, 1972. Foarte frumoasă carte, dar de ce nu ţi-ai dat adresa care eşti cu colivia ?“

Cu creion chimic :

„De acord cu toate. Dau doi sticleţi şi un porumbel pe un scatiu (bărbătuş). Telefonaţi dimineaţa. Nu vorbiţi cu tăticu’. Mişu Gh.“

Cu o peniţă răşchirată :

« Cartea f. f. bună. După părerea mea nu face doi sticleţi şi un porumbel. Schimb scatiu bună stare cu colivie idem. Răspundeţi pe cartea „Cinci săptămâni în balon“ sau pe „Toate pînzele sus“. T. cl. VII B».

Şi, în sfârşit, ultima însemnare, înghesuită în colţul de jos, tot cu tuş negru şi subliniată de trei ori :

„Fugit porumbel. Eşti un măgar. Ţi-arăt eu ţie în volumul II să păgubeşti cititorii cinstiţi cu porumbei călători...“