Tatăl, fiinţa necunoscuta
— „CE FACE TATĂL MEU ÎN TIMP CE EU SÎNT LA ŞCOALĂ ?“
Goguţă nu aşteptase ca titlul compunerii să fie scris pînă la capăt pe tablă. Pornise să scrie, parcă şi-ar fi dat drumul cu schiurile pe o pârtie chiuind.
„Tatăl meu lucrează la XM.“ Punct. Şi în acest „punct“ al coborîşului simţi brusc, întîi cu mirare, apoi cu un fel de spaimă, că s-a împotmolit.
Nu, nu trebuia să pună punct, îşi reproşă liniştindu-se singur, în timp ce în toată clasa nu se auzeau decît paşii profesorului printre bănci şi mersulmărunt al pixurilor pe caietele de compunere. Începu, aşadar, să prefacă punctul în virgulă şi o luă din nou la goană adăugind :
„unde se ocupă cu...”
Cu ce ? Cele trei puncte de suspensie se preschimbară pe rînd şi migălos în trei virgule, apoi într-una singură, dar aceasta nu ajută la nimic.
„Ce face tata acolo ?“ se întreba băiatul, privind în tavan ca totdeauna când încerca să-şi amintească numele unui rege asirobabilonian sau descoperirea unei localităţi din timpul dinastiei a XV-a în Egiptul de Sus. Aceasta pentru că în mod ciudat crăpăturile din tavan închipuiau parcă, la o scară mai mare, harta Orientului antic.
— XM, XM, bolborosea Goguţă, urmărind cu ochii minţii fiecare crăpătură. Ce-i aia XM ? Ce poate fi X ?
Descoperi printre crăpături pe Nabucodonosor şi pe Asurbanipal, dar aceștia tăceau mîlc. Exact ca şi Sfinxul dintr-un colţ al tavanului. Habar n-aveau de XM.
Își coborî oftînd ochii pe caiet.
„ Tatăl meu lucrează la XM, unde se ocupă...”
„Poate nu trebuie virgulă, sigur că nu trebuie", cugetă Goguţă şi timp de câteva minute se ocupă să o şteargă cu vârful cuţitașului. Virgula dispăru dar din caiet îl privea acum o gaură rotundă, pe care Goguţă începu să o înconjoare cu cerneală. Acum era ca un zero, şi băiatul tresări: „Zero îmi dă dacă nu scriu ceva !“ Ceru voie să rupă foaia şi se repezi din nou.
„La ora când eu scriu aceste rînduri tatăl meu lucrează la XM unde, după cum se ştie, muncitorii se ocupă cu...“ Cu ce ?
Simţi o broboană de sudoare alunecîndu-i de-a lungul nasului. „Uf, ce cald s-a făcut, nu e nici o afacere să stai lîngă sobă", îşi zise înciudat şi începu să se foiască. În dreapta lui, colegul scrisese o pagină şi întorcea foaia.
— Sile, tatăl tău e tot la XM ?
— Da.
— Şi ce face ?
— E merceolog.
— Aha.
Goguţă simţi că îi cresc din nou aripi. Şterse cîteva cuvinte, apoi se aşternu pe scris:
„unde, după cum se ştie, muncitorii sînt merceologi.“ Punct. Un punct mare cît un muşuroi îi curmă din nou avîntul.
— Psst ! Ce-i aia ?
— Un fel de funcţionar.
— Tovarăşe profesor, pot să mai rup o foaie ?
Băiatul rupse fila înainte de a primi încuviinţarea şi, zorit, transcrise :
„La ora cînd eu scriu aceste rînduri tatăl meu lucrează la XM unde, după cum se ştie, muncitorii sînt funcţionari... El funcţionează pe o funcţie de...”
Copiii întorceau cea de a doua foaie... Din vîrful nasului, picătura de sudoare căzuse exact pe cuvîntul XM... Sau poate o lacrimă.
— De ce plîngi, Goguţă ?
Profesorul îl mîngîie cu blîndeţe, şi Goguţă, pierdut, ştergîndu-şi ochii cu mîneca hainei, şopti înăbuşit, să nu-l audă nimeni :
— Fiindcă nu-i drept ! Mama mea lucrează şi ea la aceeaşi întreprindere. Pot să scriu despre mama, tovarăşe profesor ?
— Sigur că da, rupe altă foaie.
Băiatul nu aşteptă al doilea îndemn. Se aşternu pe scris cu o viteză de stenograf exact în clipa cînd clopoţelul vestea ieşirea în recreaţie :
„Mama mea, ca şi tatăl meu, sînt oameni foarte buni. Mama şi tata au grijă de mine şi mă iubesc foarte mult. Şi eu îi iubesc foarte mult şi sînt mînăru de amîndoi... Ei lucrează la XM.“
Clopoţelul îşi istovise chemarea. Copiii se foiau în bănci, strîngeau caietele, îşi dezmorţeau degetele. Numai Goguţă refuza cu îndîrjire să îşi predea caietul pînă nu isprăvi şi ultima propoziţie, cu trei semne de exclamaţie, unul mai gros ca altul :
„Ce bine e să ai părinţi care lucrează la XM ! ! !“
Abia pe urmă îşi întrebă colegul :
— Ce naiba e aia XM ?
— E prescurtat : Întreprinderea Constructoare de Staţii şi Maşini Electrice, adică ICSME.
— Îhî, mormăi ca pălit în moalele capului Goguţă şi se lăsă în bancă, apăsat parcă de toţi Nabucodonosorii şi Asurbanipalii din tavan.
