NU-L ŞTIŢI ?
Păcat !
Dezvoltă imaginaţia, spiritul de observaţie, simţul culorilor, şi mai ales se poate juca peste tot. Acasă, în tramvai, la şcoală. Cînd unul pronunţă o culoare, tu trebuie să-i arăţi un obiect în care se găseşte acea culoare, şi asta rapid, cât numără pînă la cinci. Altfel, pierzi jocul. E un joc pasionant. Uiţi de toate, de profesori, de lecţii şi, fără exagerare, chiar de recreaţii.
— Verde !
— Uite ! în panglica mea.
— Galben !
— În lănţişorul de la gît.
— Albastru !
— În dunga de la ciorap...
— Violet... Violet o dată, violet de două ori, violet de trei ori...
— În călimară ! Uf ! De-abia l-am găsit !
Fata răsuflă uşurată. La tablă profesorul desenează harta Africii, iar în clasă nu se aude decît mersul mărunt al creioanelor pe maculatoare... şi şoptit, spre uşă :
— Maro... Maro unu, maro doi...
— La pantoful meu...
— Nu e maro, dragă, e cafeniu.
— E tot una, dragă. Maroul nu e cafeniu ?
— Nu e, dragă. Cafeniul e cum e cafeaua, şi maroul, cum e castana. La tablă profesorul vorbeşte despre Marea Roşie. Dar dînsul nu joacă jocul culorilor...
— Dragă, dar şiretul nu e maro ?
— Da, dar tu mi-ai arătat pantoful.
— Şi n-ai văzut şiretul ?
— Bine. Fie cum zici tu. Cărămiziu ! Cărămiziu de două ori... de trei ori... de patru ori !...
— În vaca domnului ! Uite, s-a urcat pe bancă, mititica de ea. Vai, tu, ce emoţie am avut !... N-aveam cărămiziu...
Lecţia s-a terminat. Cele două prietene s-au întors acasă şi învaţă la geografie.
— Gata cu jocul ! Trebuie să învăţăm,
— De ce, tu ?
— Pentru că poimîine avem lecţie de control.
— Ei şi ? împletim jocul cu învăţătura. Uite : unde se varsă Fluviul... Roşu ?
— În lalea...
— Unde e Marea... Albă ?
— În faţa de masă !
— Unde trăiesc vulpi... argintii ? Argintii o dată... argintii de două ori.
— În ibricul de pe bufet...
— Bravo ! Ai văzut ce interesant e ? Ce fluviu se varsă în Marea... Galbenă ? Galben o dată...
Şi acum, vreţi să ne Însoţiţi cîteva clipe la lecţia de geografie a clasei a VII-a de la şcoala unde învaţă cele două prietene ? Iată, la hartă o elevă arată cu beţigaşul în mină marile fluvii siberiene.
Profesorul înclină capul aprobativ şi murmură satisfăcut.
Dar unde sînt prietenele noastre ? Au răspuns ? Să ne uităm în catalog. Intr-adevăr, au fost ascultate... În dreptul numelor lor, în catalogul alb, văd doi de 3 cu cerneală roşie, puşi cu stiloul albastru al profesorului. Iar ele ? Stau amîndouă galbene-verzui în banca de culore cafeni e, în timp ce o gîză cărămizie se urcă pe caietul cu scoarţe cenuşii, tremurîndu-şi în aer antenele negre...
[IMAG]