Marea hotărîre

DUMINICA. PRIMA DUMINICA A ANULUI. Ora 8,28. Afară e încă întuneric. Şi ceaţă. Parcă — ştiind că e sărbătoare — noaptea şi-a pus cearşaful în cap pentru încă o porţie de somn... Goguţă ştie că mai are timp pînă să-şi pună în aplicare marea hotărîre. Deocamdată e numai IDEEA. Ideea că va lua o hotărîre s-a oploşit în capul său ca o gînganie solitară, are spaţiu, tot spaţiul, se roteşte, încă pe verticală, cade cu burta în sus, zăpăcită şi tenace. Dar o va pune el pe picioare ! în viitoarele 15— 20 de minute, ideea va zbîrnîi, gata de start, ca o pietricică dintr-un gumilastic întins. E zi de sărbătoare sau măcar de odihnă, numai gîndurile nu vor să ştie de calendarul oficial.

Va fi un an al voinţei, al marilor hotărîri, un an de cotitură, Ce-are-a-face aici odihna ? Ce-are-a-face noaptea şi ceaţa, ticăitul timid al ceasornicului de pe noptieră şi somnul celorlalţi ? Astăzi, duminică, prima duminică a Anului nou, el, Goguţă, va trece la acţiune. Asta e sigur ! Dacă istoria e istorie, dintre milioanele şi miriadele de posibilităţi e peste poate să nu marcheze pe cadranul ei, măcar printr-o oarecare zguduitură, şi acest fapt spectaculos, ivit sub zodia evenimentului. In definitiv, de cînd istoria se face numai pe alte străzi ? Numai cu alte personaje ? Astăzi, deci, în viitoarele 15—20 de minute, Goguţă va intra în istorie. Cu atît mai rău că în casă dorm toţi, cu atît mai rău pentru istoria ce se va închega fără martori. Dar cum ? Cum va marca Goguţă această zi în care noaptea se tot poticneşte prin şanţul zorilor ? Cum va uimi el lumea în acest an 1976 ? Pe toţi indiferenţii şi neştiutorii care acum, în tramvaie, la lapte, în drumurile lor mărunte, habar n-au de marea lui idee ? Dar oare este necesar ca lumea să ştie ? E hotărirea lui, şi numai a lui, orgolioasă, vitejească, unică. Ce dacă n-o să scrie în ziare ? El a luat hotărîrea de a se hotărî, ceea ce va urma îl lasă rece ! Totul este ca tu să crezi în ceea ce crezi. Este 6,32. Totul e pregătit ca o trambulină măturată cu grijă pentru marele salt... Da, va începe Anul nou cu o faptă ieşită din comun, cu totul neobişnuită, va face ceea ce n-a făcut de mult, simplu şi modest, fără să aştepte martori şi ovaţii, pentru că martorii posibili nici nu s-au sculat, se răsucesc în somn, sforăie, se bat pentru un colţ de plapumă şi de vis. Să mai aştepte o jumătate de oră ? Ar fi meschin, nedemn de marea hotărîre, de marea, înnoitoarea zi, prima duminică a Anului nou, anul Voinţei sale...

Salt ! În picioare ! Nu va mai aştepta o secundă...

Cineva se trezeşte, mormăie :

— Ce faci, Goguţă ?

Dacă-i aşa, dacă aşa s-a întîmplat, dacă aşa s-au brodit lucrurile, fie ! Va folosi împrejurarea de a avea martori.

— Mamă dragă, azi, prima duminică a Anului nou, voi face ceva nemaipomenit, ceva ce n-am făcut de mult ! De emoţie, lui Goguţă îi tremură glasul, bărbia, ochii îi strălucesc ca de febră, picioarele caută în neştire papucii de casă. Mama se sperie.

— Doamne, Goguţă, ce ai de gînd ?

Strigătul ei scoală pe cei din jur.

— Ce e ? Ce s-a întîmplat ?

— Goguţă ! Nu ştiu ce i-a venit, ce are de gînd, cică ceva... ceva nemaipomenit...

— Cum nemaipomenit ? tresare un somnoros.

— Ce e nemaipomenit ? bîiguie altul.

— Priviţi, se duce ! ! !

Într-adevăr, ca un somnambul, Goguţă traversează dormitorul, alunecă parcă, împins de o forţă fără margini : Marea ho-tărîre. Da, astăzi, prima duminică a Anului nou, va face ce n-a făcut de mult, inaugu-rînd o nouă istorie, o nouă eră : Goguţă va face baie !

Energic, duşul ţîşneşte, acoperind brusc uimirea. Mama răsuflă uşurată :

— Să fie într-un ceas bun !

Afară, un sorcovar întîrziat sau prea zorit mormăie la uşă :

— „Semne bune anul are“...

Şi aşa, în prima duminică a anului 1976, ar fi început o nouă epocă în istorie dacă... dacă Goguţă s-ar fi trezit înaintea tuturor. Numai că el doarme, iar zgomotul duşului s-o fi încurcat, cine ştie, la întîmplare, cu un firişor de vis, şi marea lui hotărâre se înfăptuieşte ea, dar cum se spune, pe pielea altuia. O, dar este abia ora 6,35 din prima duminică a unui An nou !