Mi se spune Fantomas

ETAJUL UNU ! PATRU METRI DE LA SOL ! Ei şi ? Va sări ! În definitiv, 4 m = 400 cm... Aer în piept şi — la aterizare — împărţi şocul pe toate membrele. Soarta îl favorizează totuşi, putea să se fi aflat cu un etaj deasupra, nu ? O idee ! Ce-ar fi să încerce evadarea pe celălalt sens al verticalei ? Pe unde ? Trei posibilităţi :

1. Scara de incendiu.

2. Pe horn, prin soba de teracotă.

3. Pe burlan.

A, dar nu mai e o secundă de pierdut ! Se aud paşi. Uşa se deschide şi... Îşi face apariţia temutul OM ÎN HALAT ALB, înarmat cu... brrr !

Zdup ! Primul salt e pe pervazul ferestrei ! Al doilea — se află pe acoperiş ! Al treilea — e în nucul de dincolo de gard ! Balans... Vîjjj ! Cade ? Da ! Dar pe un cal gata înşeuat. Dii ! Un gard... Hop ! Un zid... Hooop ! Dii ! Para-para-param ! A alunecat şaua ? Nu-i nimic, se va ţine de coamă... Adică de coadă... Un autobuz ? Perfect. Ptrrr ! Va sări din goana calului exact pe trapa de aerisire... Turişti străini !

— Oh ! Etes-vous Jean Marais ?

— You are Kirk Douglas !

— Fantomas ! Stop ! Toată lumea coboară. Vorba ! Şofer... la aeroport ! Avionul a plecat ? Nu, rulează pe pista de decolare. Perfect ! îi ieşim în faţă ! Vîjjj, gata, l-am apucat ! Acum n-are decît să-şi retragă trenul de aterizaj. Dar ce-i asta ? De ce se află deasupra mării ? E cursă internaţională ! Nu-i nimic, va sări. Plonjon, ultima şansă. În valuri se zbenguie un delfin. Îl va apuca de ureche... Drace ! Se scufundă ! E submarin ! Salt în apă. Pleosc ! Şi-acum înoată, băiete ! Marş, rechinule ! Nu vrei ? Treaba ta ! Spintecă-l, Jenică ! Vezi că ai o lamă în carnetul de elev. S-a cărat, javra. Dar ce-i asta ? Ce se aude ? S.O.S. ! S.O.S. ! Aha, se scufundă un vapor ! Cetăţeni, nu vă pierdeţi cumpătul ! Agăţaţi-vă de mine... Întîi copiii, bătrînii, femeile... Faceţi un lanţ, vă trag eu cu o mină. Cu cealaltă o să ţin vaporul să nu se scufunde ! Aşa... copăcel-copăcel... Încă 12 ore, şi intrăm în port... Am ajuns! Ura !! „Ediţie specială” cu dînsul, cu micul erou... Aplauze, flori, gazetari, fotoreporteri, operatori şi, deodată, UN OM ÎN HALAT ALB, înarmat cu... brrr !

— Dumneavoastră ? îngăimă Jenică pierdut.

— Medicul.

— De... de... de ce ?

— Poate v-aţi zgîriat... Am pregătit totul. Un fleac, o mică înţepătură antitetanică...

— Nu ! Nu vreau ! Nu, lăsaţi-mă ! De ce-am fugit eu atîta cu calul, cu avionul, cu submarinul... De ce m-am bătut cu rechinii ? De ce ?

— Într-adevăr, de ce ?

— D-aia ! Ca să scap de injecţie la şcoală. Nu, vă rog, nu vreaauuu..; Aau... au... a ! A... a... asta a fost ?

— Asta a fost.

— Cum mă cheamă ? Jenică. Mi se spunea Fantomas.