Tata doarme ?

— Sst ! Tata doarme ! Ce tropăiţi aşa ?

Încruntată, cu degetul la buze, Dana se răstea la prichindeii ce se buluceau dupăind şi chiţcăind pe scări în sus.

— Uşcheală, mai fulgeră fetiţa, şi să nu vă mai prind pe aici cu v-aţi-ascunselea voastră ! S-a înţeles ?

Apoi închise cu grijă uşa apartamentului şi porni, călcînd numai pe covoraşe spre odăiţa ei. Se aşeză ceva mai răzbunată la masa plină de cărţi şi caiete şi începu să răsfoiască... o revistă de mode.

Nu peste mult soneria o scoase din visare, iar Dana, aproape împiedi-cîndu-se în capotul de casă, se repezi val-vîrtej spre uşă. Era Didi, colega ei de bancă.

— De ce suni atîta ? pufni ea. Tata doarme ! Vino încetişor...

Intrară amîndouă pe vîrful degetelor, apoi începură să şuşotească. Întorceau pe toate părţile şi forfecau fiecare model.

— Ăsta nu, ăsta parcă, uite combinaţia asta, ce zici de garnitura aia, se poartă, nu se mai poartă... Ce bine îmi pare că ai venit... Vrei o dulceaţă ? Fotografiile le-ai văzut ? Scrisoarea de la Gică ţi-am arătat-o ?

De la Gică trecură la Tică, apoi la Lică... Despre Rică erau foarte multe de spus, aşa încît nici nu îşi dădură bine seama că afară se întunecase.

— Punem televizorul ? îndrăzni Didi.

— Da, dar încet, fără sunet. Doarme tata ! Ştii, el lucrează în schimbul de noapte, se scoală peste o oră. Săracul, mi-e aşa de milă de el, acuş trebuie să se trezească...

Pîş-pîş trecură în altă odaie şi dădură drumul la televizor. Pe ecran apăru, în chip de bucătar, Dem Rădulescu, şi Didi izbucni în rîs.

— Sst ! Doarme tata !

Emisiunea nu dură mult şi, fără vorbe, parcă înţelese, cele două se opriră cu ochii la casetofon.

— Am un Marius Ţeicu şi un Johny Holliday...

— Da ? Grozav ! Dă-l, tu, mai tare !

Şi, legănîndu-se, Didi învîrtea toate butoanele pînă cînd Dana tresărea speriată şi, alarmată grozav, ducea degetul la buze :

— Mai încet, tu, doarme tata !

Dar tata nu dormea. Se zvîrcolea în toate chipurile, vroia să adoarmă, vroia să se odihnească, dar nu putea aţipi. Îl frămînta ceva, fără îndoială. Trăgea plapuma peste cap, îşi înfunda faţa în perne, se chinuia, dar somnul nu se lipea de el. Cum să poţi adormi cînd fetiţa ta are la matematică teatru ? Am luat doi de 5 ? Şi la fizică de ce are 4 ? Ce se întîmplă ? Cum s-o ajute el ? Şi mai ales, cînd ? Cînd ? Şi se tot zvîrcolea fără somn. t poposit vacanţa,. Iar fetiţele îşi povesteau acum filme cu cow-boy. Şi abia cînd ultimul şerif cu ultimul glonte doborî pe ultimii doi bandiţi, iar în odaia de alături izbucni ceasul deşteptător, Dana se repezi la masa de lucru. Apucă din zbor prima cărţoaie, apoi şuieră spre musafiră :

— Şase ! Fă-te că-nvăţăm ! S-a trezit tata...