Un amănunt

SFÎRŞITUL ULTIMULUI TRIMESTRU.

În prag de vacanţă, Radu şi Dinu învaţă. Mai precis : repetă. Şi mai precis : repetă la zoologie. Cu pumnii la tîmple, legănîndu-se pe picioarele dinainte ale scaunului, Radu citeşte cu glas tare :

— „Cămila este un animal vertebrat, mamifer, rumegător..."

— Radule, treci peste astea, sînt amănunte, se roagă Dinu, pendulînd pe celălalt scaun, dar pe picioarele dinapoi. La recapitulare ne interesează lucrurile în mare. Ne-a spus şi la şcoală. „Nu vă pierdeţi în amănunte".

— „Cămila trăieşte în zonele calde, în deserturile Africii, Asiei Centrale şi Turkestan...“

— Amănunte, amănunte... Scurteaz-o, frăţioare, treci mai departe.

— „Cămila are două cocoaşe”...

— Şi patru picioare, şi doi ochi, şi o coadă, şi... te rog, nu te mai opri la toate mărunţişurile. Vezi pe la sfîrşit ce mai e.

Radu întoarce pagina.

— „Există mai multe feluri de cămile"...

— Treci peste fleacuri, n-auzi ? Pe noi ne interesează esenţialul, ţi-am spus-o de o sută de ori, îl apostrofează, la capătul răbdării, Dinu, mormăind înfuriat ceva despre multiplii sutei.

— „Cămila este folositoare omului mai -ale-s în deserturile în care...” Dinu vîntură a lehamite mîna :

— Dă-i bătaie, Radule. Te opreşti la orice flecuşteţ. Altceva ?

— Altceva nimic. Atîta tot.

— Vezi ce înseamnă să nu te opreşti la toate chichiţele ? exclamă triumfător băiatul. Aşa se recapitulează ! Treci mai departe. Poate mai prindem ceva din meci.

— „Iepurele de casă. Iepurele’ de casă este un animal vertebrat...”

— Se ştie. Ca şi cămila.

— „Iepurii sînt folositori omului..."

— Ca şi cămilele. Treci mai departe.

— „Ei se hrănesc cu...“

— Principalul e că se hrănesc. Vezi pe pagina ailaltă.

— „Balena... Balena este un mamifer ve r tebrat..."

— Ca şi iepurele. Zi-i mai departe...

— „Ea trăieşte:.."

— Etcetera. Treci la ce este esenţial.

— „Balena are o lungime pînă la 25 metri şi o : greutate de 150 000 kg."

— Amănunte, Radule, nimicuri.

— „Respiră prin..."

— Ca şi cămila. Nu te mai opţl la toate chiţibuşurile. Unde vezi tu esenţialul ? Unde-i principalul ?

— Păi, nu văd... nu e...

— Foarte bine, doar nu sîntem la lecţia de zi. Asta-i recapitulare : fără amănunte !...

E oare nevoie să adaug că în mai puţin de un ceas s-a recapitulat întreaga zoologie ? Sau poate socotiţi că ar-fi nevoie acum, la sfîrşitui povestirii, să-l scot la lecţie măcar pe unul din cei doi ? Personal, nu socotesc că e un lucru esenţial, dar dacă ţineţi cu tot dinadinsul, poftim, vă împărtăşesc răspunsul lui Dinu de a doua zi la zoologie :

— Şoarecele de cîmp este, în general, lăsînd deoparte amănuntele şi ceea ce nu este principal, este un animal care, în linii mari, nu este prea mare... Şi esenţialul este că... este mai mic decît altele mai mari. Aşadar, cum am mai spus, lăsînd deoparte amănuntele şi ceea ce nu este principal, şoarecele de cîmp trăieşte pe cîmp.

Poate că totuşi nu era esenţial să vă redau acest amănunt. Există însă un lucru principal şi un amănunt pe care trebuie neapărat să vi le împărtăşesc. Principalul este că lui Dinu i s-ă dat o notă. Iar amănuntul ? Că e nota trei !

Share on Twitter Share on Facebook