Unde se varsă Nilul ?

SCOS LA LECŢIE, Mihai îşi legăna capul întocmai ca o cămilă, iar printre buze îi scăpa o bolboroseală fără sfîrşit. Uneori parcă aţipea, şi atunci nu se auzea decît un fel de bîzîit prelung, îndărătnic, ca de viespe prinsă între două geamuri.

Sudoarea îi şiroia pe frunte, răsfirîndu-se de la nord la sud, întocmai ca nervurile albăstrii, închipuind reţeaua apelor de pe harta pe care cei ascultat se proiecta.

— Ei, spune, unde se varsă Nilul ? repetă profesorul nerăbdător.

Din nou nu se auzea decît un bîzîit întretăiat, ca de bondar căzut într-o ulcică : „Mm... mm... mm...“

— N-ai învăţat ?

— Vai de mine, tovarăşe profesor, ştiu lecţia pe dinafară. Am citit-o de nu mai ţin minte de cîte ori... Eu aşa învăţ lecţiile, toate lecţiile, ca pe o poezie. Numai că nu pot să sar nici o strofă... Vreau să zic nici o frază. Daţi-mi voie, am ajuns la izvoare... Mm... mm...

— Ei ? Unde se varsă ?

— E un fluviu foarte lung, tovarăşe profesor. Are aproape două pagini... ăăă... ăăă... ăăă...

— Gata ?

— Acuş, acuş se varsă. Mai sînt două paragrafe, pe urmă vine figura cu cămilele de sub palmieri şi... mmm... mmm... se varsă ! Mihai se opri, respiră adânc, apoi începu să turuie : „Acest fluviu lung de 6 500 kilometri se varsă printr-o mulţime de guri în pustiul Sahara, unde stâncile şi nisipul încing până la plus 70—80 de grade şi unde nu există nici o picătură de apă...”

— Nilul se varsă în pustiul Sahara ?!

— Da, tovarăşe profesor, aşa scrie şi în carte. Al doilea rînd de jos, sub sarcofag.

Mihai scoate cartea de geografie şi merge întins spre catedră.

— Poftim, aici, arată el cu degetul şi începe să citească : „Acest fluviu lung de 6 500 de kilometri se varsă printr-o mulţime de guri în... În MareaMediterană.”

Băiatul mormăie zăpăcit, subliniind cu unghia pe carte cuvînt cu cuvânt apoi se luminează fericit :

— Am sărit un rînd, tovarăşe profesor... un singur rînd, dar la mine nu contează un rînd, aveţi toată încrederea, îl învăţ pentru ora viitoare !

[IMAG]