Scena X

Aceiași, ȘTEFAN

ȘTEFAN (intrând cu racheta în mână): Ce s-a-ntâmplat?

CORINA (încet, numai către el): Ăștia doi…

ȘTEFAN: Ei?

CORINA: Au venit.

ȘTEFAN: Cum au venit?

CORINA: Au venit să stea aici.

ȘTEFAN: Aici, la noi?

CORINA: Da, în pensiune.

ȘTEFAN: Nu se poate. (Face un pas spre cei doi.) Dumneavoastră pe cine căutați?

DOMNUL: Am mai spus o dată: pe domnișoara Weber.

ȘTEFAN: Nu există.

DOMNUL: Cum nu există, dom’le, cum nu există? Mă rog, pensiunea Weber…

ȘTEFAN:, Nu-i aici.

DOMNUL: Da’ unde-i?

ȘTEFAN: Habar n-am.

CUCOANA: Ia ascultă, tinere, dumneata îți bați joc de noi? Ce? Noi nu știm pe ce lume umblăm?

DOMNUL: N-am luat noi automobilul de la Gheorghieni, că zicea că autobuz nu mai este până mâine dimineață?

CUCOANA: Și nu ne-am tocmit cu trei sute de lei pân-aici?

DOMNUL: Și nu ne-a zis șoferul că-i aici, sus, între brazi?

CUCOANA (argument suprem): Și nu scrie afară, pe firmă, mare de-ți ia ochii, „Pension Weber”?

ȘTEFAN (către Jeff, încet): Ce firmă e?

JEFF (același joc): Firma de sus, deasupra balconului. N-am putut s-o dau jos.

ȘTEFAN: Ei, și dacă scrie? Ce, dumneata crezi tot ce scrie? Dac-o scrie afară Karlsbad, înseamnă că aici e Karlsbad?

DOMNUL (rămâne un moment descumpănit de argument.)

CUCOANA (și ea un moment derutată, își revine cu energie): Karlsbad, ne-Karlsbad, noi aici rămânem. Nu mă mișc din loc până nu vine domnișoara Weber. (Se așază pe valiză.) Strig-o, Costache!

DOMNUL (strigând): Să vie domnișoara Weber! Să vie domnișoara Weber!

ȘTEFAN (alarmat): N-o striga, domnul, că te aude.

DOMNUL: Ba strig, domnule, strig. (Se îneacă, tușește.)

ȘTEFAN (către Jeff): Jeff du-te sus și ține de vorbă pe Fräulein Weber. Nu cumva să coboare. Dacă e nevoie, închide-o în cameră cu cheia.

CORINA (tot către Jeff, încet): Și spune-i lui Bogoiu să vie aici repede.

(Jeff iese.)