Scena XI

Aceiași, fără JEFF

DOMNUL (care un moment tăcuse pentru ca să-și recapete suflul pierdut): Domnișoara Weber, Weber, Weber…

CORINA (se apropie de el, cu mari menajamente): Domnule, calmează-te.

CUCOANA: Nu te calma, Costache!

DOMNUL (intransigent): Nu mă calmez. Weber! Weber! (Se îneacă iar și tușește.)

CORINA: Vai de mine! I se face rău. Apă, apă!

DOMNUL (sufocat, face semn cu mâna că nu-i nimic, că n-ar nevoie de ajutor. Corina, cu alarmă simulată, aleargă în hol și toarnă un pahar cu apă pe care-l aduce. Ștefan l-a apucat ferm pe Domn și-l duce spre un șezlong. Cu o ultimă tresărire de voință, Domnul mai apucă să strige o dată: Weber!” Ștefan a izbutit să-l așeze pe șezlong, unde aproape îl imobilizează. Corina îi toarnă cu de-a sila paharul cu apă pe gât, obligându-l să-l bea. Domnul a rezistat cât a rezistat, dar acum e obosit. Șezlongul, apa l-au moleșit. Rămâne în șezlong o clipă, fără suflu. La dreapta lui — Ștefan la stânga — Corina. Cucoana a urmărit jocul mirată, neînțelegând nimic, amețită puțin de rapiditatea mișcărilor).

CORIA: Astmă. E astmatic, săracul.

STEFAN: E astmatic și vine la munte Moarte sigură.

DOMNUL (tresare): Ai? (Încearcă să se ridice. Cu o singură mâna, Ștefan îl obligă să rămână locului.)

CUCOANA: Costache! Scoal’ d-acolo! Scoal’ d-acolo n-auzi?