Scena XII

Aceiași, BOGOIU

Bogoiu intră pe scara din fund, coboară în grabă treptele. Corina se duce spre el.

BOGOIU: M-ați chemat?

CORINA: Căpitane, sunt doi pasageri clandestini pe vapor.

BOGOIU (arătându-i din ochi pe cei doi): Ăștia? 

CORINA: Ăștia.

BOGOIU (coboară din planul I. Vorbește autoritar și sobru. E pătruns de ceea ce face): Voi sunteți clandestinii?

DOMNUL (care și-a revenit în parte, dar uluit de întrebare): Cum clandestini?

BOGOIU: Te faci că nu ști? Adă-ncoa bilete. Să le văd.

DOMNUL (din ce în ce mai uluit): Ce bilete, dom’le. 

CUCOANA: Și cine ești dumneata?

BOGOIU: Voiajezi fără bilete și mă mai întrebi cine sunt. O să vezi dumneata cine sunt eu.

CUCOANA: Ba, pardon. Nu voiajăm fără bilete. Biletele le am eu. Sunt aici (Își deschide poșeta — o poșetă imensă — în care scotocește un timp, și scoate, în fine, două jumătăți de bilet de tren.) Poftim.

BOGOIU (a luat biletele și le-a cercetat): Nu-s bune. Altele.

CUCOANA: Cum să nu fie bune, păcatele mele? Noi plătim jumătate de preț, ca dumnealui e funcționar la Regie. Uite și carnetul (Scoate un carnet de identitate, pe care i-l întinde, dar la care Bogoiu nici nu se ostenește să se uite.)

BOGOIU: Nu-s bune, madam. Astea-s de tren.

CUCOANA: Păi da’ de ce să fie?

BOGOIU: De vapor.

DOMNUL (scos din sărite): Ia ascultă, domnule, ați înnebunit? Sau vreți să ne-nnebuniți pe noi? Ce e comedia asta? Cu mine să nu vă jucați! M-auzi? Să nu vă jucați. Eu nu știu multe.

CUCOANA: Costache!

DOMNUL (pornit de tot): Nici un Costache. Da’ până când? Aici am venit, aicea rămân. Nici nu vă cunosc. N-am venit la dumneavoastră. Eu la domnișoara Weber am venit. Să vie domnișoara Weber! Vreau s-o văd pe domnișoara Weber!